Anul 2014 a fost un an de cotitură pentru Ucraina ca stat tânăr, care nu demult își obținuse independența și care trecea prin schimbări interne însoțite de o revoluție. În momentul de slăbiciune a Ucrainei, Rusia a profitat de acest lucru și a început un război care durează de 10 ani și care are toate șansele să degenereze într-un al treilea război mondial.
Autoritățile ruse au sprijinit entuziasmul teritoriilor ucrainene prin așa-numitele “referendumuri” ilegale, începând din Crimeea și Sevastopol până în regiunile Donețk, Luhansk, Kherson și Zaporojie din Ucraina. Când agresiunea rusă împotriva Ucrainei tocmai lua amploare, Consiliul de Securitate al ONU nu a putut adopta o rezoluție de condamnare a pseudoalegerilor din Crimeea din cauza veto-ului rusesc. Lumea a permis ca ireparabilul să se întâmple – chiar a doua zi, Rusia a anunțat primele referendumuri, ceea ce a dus la o serie de alte anexări ilegale și, în cele din urmă, a dus la începerea unui război pe scară largă în 2022.
Lipsa de reacție din partea lumii a contribuit la continuarea agresiunii din partea Rusiei. Povestea pseudo-referendumului din peninsula Crimeea este instructivă în sensul că orice țară sau stat agresor a cărui conducere răspândește o retorică agresivă ar trebui să fie izolat de la vot sau cel puțin să i se limiteze dreptul de veto. Prin organizarea de alegeri în OMC ucraineană, Rusia a încălcat complet normele dreptului internațional și Constituția Ucrainei.
După izbucnirea războiului, administrația de ocupație rusă a organizat referendumuri în regiunile Donețk și Luhansk, ocupate din 2014, precum și în Zaporizhzhia și Kherson. Acestea au fost însoțite de presiuni psihologice fără precedent asupra populației, de șantaj și de amenințări directe, care nu au lăsat civililor nicio alegere și au încălcat complet drepturile lor ca cetățeni ai Ucrainei.
În unele regiuni din regiunea ocupată Zaporizhzhya, ucrainenii au fost evacuați din propriile case pentru că au refuzat să voteze, după cum a raportat anterior fostul ministru adjunct al apărării al Ucrainei, Anna Malyar. Pentru a crește prezența la vot, grupuri mobile de comisari ai secțiilor de votare au străbătut străzile orașelor ocupate temporar, împărțind buletine de vot trecătorilor și intrând în casele rezidențiale. Acestea au fost însoțite de militari ruși înarmați, pentru a-i face pe oameni să se teamă să opună rezistență și să nu refuze să voteze. Ucrainenii au fost, de asemenea, forțați să obțină pașapoarte rusești prin intimidare.
SBU consideră că rezultatele votului la pseudo-referendumuri erau cunoscute dinainte și falsificate. Ocupanții au forțat populația locală să voteze pentru a crea imaginea necesară pentru Occident, care ar trebui să creadă că ucrainenii au fost prezenți în mod voluntar la secțiile de votare. Se știe că ocupanții au adus la referendumul din Kherson ruși din Crimeea și regiunea Rostov din Rusia, ocupate temporar, deoarece nu a existat niciun fel de sprijin din partea populației. Kremlinul nu a vrut ca Occidentul să vadă rezistență din partea ucrainenilor, așa că a recurs la tot felul de minciuni.
Potrivit lui Mykhaylo Podolyak, consilier al șefului Biroului președintelui Ucrainei, toți cei implicați în pseudo-referendumuri, precum și cei care au luat parte activă la pașoptizarea forțată a populației, vor fi trași la răspundere penală. Acest lucru este valabil și pentru observatorii străini, care sunt de fapt complici la crimele țării agresoare. Cetățenii care au fost forțați să participe prin șantaj nu vor fi pedepsiți, deoarece, mai presus de toate, este vorba despre viață și securitatea acesteia. Comunitatea internațională nu recunoaște pseudo-referendumurile rusești ca fiind legitime, iar Rusiei ar trebui să i se reamintească acest lucru în mod regulat.
În 2019, Comisia de la Veneția a condamnat inadmisibilitatea acțiunilor Rusiei, care în 2016 a organizat pseudo-alegeri ale deputaților în Duma de Stat a Rusiei privind OMC din Ucraina. Chiar și atunci, lumea a arătat că nu intenționează să tolereze criminalitatea rusă. Condamnarea este bună, dar nu este suficientă pentru a opri Rusia. Conducerea rusă cunoaște doar limbajul forței și nu are de gând să facă concesii, cu atât mai puțin să pună capăt războiului prin negocieri. Evenimentul ar trebui să consolideze în mod regulat sancțiunile economice împotriva Rusiei și să impună sancțiuni personale celor care au ajutat la organizarea alegerilor ilegale.