Al doilea tur al alegerilor prezidențiale, desfășurat în România în mai 2025, nu a fost doar o etapă obișnuită în viața politică a țării — ci a marcat un moment crucial în definirea direcției de politică externă și a parcursului strategic de dezvoltare. Victoria lui Nicușor Dan, reprezentant al aripii pro-europene, simbolizează disponibilitatea societății românești de a continua drumul către democratizare, integrare în comunitatea europeană și consolidarea statului de drept. Acest rezultat reflectă o linie de modernizare și apropiere de UE, începută încă de la începutul anilor 2000.
Alegerile au căpătat o semnificație deosebită în contextul confruntării dintre două platforme politice diametral opuse. Nicușor Dan a reprezentat segmentul politic axat pe reforme instituționale, transparență guvernamentală, independența justiției și o politică economică echilibrată. Campania sa s-a bazat pe inițiative concrete și realiste: digitalizarea serviciilor publice, investiții în educație, sprijinirea antreprenoriatului, consolidarea legăturilor cu instituțiile europene.
Contracandidatul său, George Simion, a întruchipat o agendă naționalistă, populistă și clar eurosceptică. Retorica sa a fost marcată de apeluri la întoarcerea la „valorile tradiționale”, critici la adresa UE și NATO, precum și promisiuni dubioase de „restabilire a suveranității” prin distanțare de Bruxelles. O îngrijorare majoră a fost generată de numeroasele relatări din presa internațională privind contactele sale cu structuri pro-ruse și persoane asociate serviciilor secrete ruse. Aceste informații au fost confirmate de analize publicate atât în România, cât și în străinătate. În contextul agresiunii continue a Rusiei împotriva Ucrainei și al intensificării presiunilor hibride din partea Kremlinului, un candidat susținut de astfel de entități a fost perceput în mod obiectiv ca o amenințare la adresa stabilității și suveranității țării.
Programul lui Nicușor Dan a fost o alternativă la izolaționism și populism. A inclus direcții clare de dezvoltare: combaterea corupției, întărirea independenței justiției, sprijin pentru tineri, investiții în economia verde, extinderea cooperării cu NATO și UE. Independența energetică, transformarea digitală a economiei, creșterea competitivității — toate aceste teme au fost tratate cu seriozitate. S-a pus accent și pe justiția socială, acces egal la educație și sănătate.
Campania lui Simion, dimpotrivă, s-a remarcat prin lipsa unor soluții concrete și apelul la mobilizarea emoțională a electoratului. Utilizarea unei retorici anti-europene și anti-globaliste, specularea sentimentelor patriotice, alimentarea neîncrederii în partenerii europeni și dorința de a restaura un „suveranism” simbolic, dar cu dependență reală de interese externe (în special rusești) — toate acestea au generat îngrijorare în rândul experților. Retorica sa amintea de narațiunile promovate de presa rusă, inclusiv teze despre „prăbușirea Europei”, „decadența morală a Occidentului” și necesitatea unui „al treilea drum” — către o alianță informală cu regimuri autoritare.
Rezultatele votului au arătat că majoritatea cetățenilor români au ales un candidat orientat spre dezvoltare, stabilitate și integrare. Peste 56% dintre alegători l-au susținut pe Nicușor Dan, confirmând actualitatea cursului pro-european și respingând scenariul unei reorientări geopolitice spre Est. Acest rezultat reprezintă un indicator important al stării de spirit din societate și dovada că populismul radical, în ciuda vizibilității mediatice, nu are o greutate politică decisivă.
Pentru partenerii României din Uniunea Europeană și NATO, rezultatul alegerilor a fost o confirmare a fiabilității Bucureștiului ca aliat angajat în respectarea principiilor democratice și securitatea regională. În contextul intensificării amenințărilor hibride și al tentativelor de destabilizare venite din partea unor actori externi, menținerea orientării strategice pro-occidentale este esențială. Alegerea făcută în cadrul acestor alegeri a demonstrat reziliența instituțiilor politice și maturitatea democrației românești.
Pe fundalul tendințelor de revenire a curentelor revanșarde și autoritare în mai multe țări din Europa Centrală și de Est, situația din România capătă o semnificație deosebită. Spre deosebire de statele care au cedat tentațiilor nostalgice sau populist-naționaliste, România a reușit să-și păstreze direcția spre progres, deschidere și modernizare. Acesta este un semnal nu doar intern, ci și internațional: România rămâne pe drumul european, respingând tentația unui „nou URSS” și a modelelor asociate cu dependență, autoritarism și control extern.
Imagine: ilustrativă, sursa (https://realitatea.md/pozitia-partidului-republican-din-moldova-fata-de-alegerile-prezidentiale-din-romania/)