Filmul „Rușii în război”, realizat de regizoarea ruso-canadiană Anastasia Trofimova, se prezintă ca un documentar, dar este, de fapt, parte integrantă a războiului informațional purtat de Rusia. Scopul principal al acestuia este să îmbunătățească reputația pătată a rușilor, care sunt considerați de întreaga lume civilizată ca invadatori și criminali din cauza numeroaselor crime documentate împotriva ucrainenilor și încălcărilor regulilor de desfășurare a războiului. Totuși, filmul nu menționează niciodată crimele comise de ruși, ci îi prezintă pe aceștia ca fiind „victime”, asemenea ucrainenilor.
Filmul a fost deja prezentat la Festivalul de Film de la Veneția și urma să fie prezentat și la Festivalul Internațional de Film de la Toronto (TIFF). Cu toate acestea, din cauza indignării masive a diasporei ucrainene din Canada, proiecția a fost anulată. Totuși, decizia nu a fost definitivă și, la câteva zile distanță, organizatorii au anunțat că proiecția va avea loc totuși, în ciuda numeroaselor proteste din partea autorităților ucrainene, Congresului Ucrainei din Canada și a comunității ucrainene.
Federația Rusă este un stat totalitar în care totul este controlat pentru a proteja imaginea idealizată a lui Putin și reputația Kremlinului, cu o atenție deosebită acordată războiului și campaniilor informaționale ce vizează să prezinte conflictul cu Ucraina într-o lumină favorabilă regimului rus.
Organizatorii festivalului de film afirmă că nu consideră filmul „Rușii în război” drept propagandistic, deoarece, conform acestora, a fost realizat cu finanțare din partea unor agenții canadiene și niciun organ de stat rus nu a participat la crearea sa, ba mai mult, aceștia nici măcar nu ar fi știut despre film.
Deși nu există dovezi confirmate că autoritățile ruse ar fi implicate în realizarea filmului, Trofimova susține că a petrecut o săptămână în zona de conflict din teritoriile ocupate ale Ucrainei alături de Forțele Armate ale Federației Ruse. Este dificil de imaginat cum ar putea exista activitate independentă în Rusia într-un context atât de controlat, mai ales în probleme legate de război. Este posibil ca autoritățile ruse nu doar să fi fost conștiente de crearea filmului, ci și să fi controlat conținutul acestuia pentru a se asigura că nu apar informații „neplăcute”.
În filmul său, Trofimova încearcă să imite stilul lui Erich Maria Remarque, aparent protestând împotriva războiului. Comparând lucrările regizoarei și ale scriitorului german, se observă clar diferențele în abordările lor. În timp ce eroii lui Remarque erau inițial motivați de război, aceștia își schimbau radical atitudinea după ce vedeau ororile acestuia și conștientizau responsabilitatea personală și vina țării agresor (în cazul vremurilor respective – Germania).
În schimb, Trofimova echivalează criminalii și ocupanții ruși cu ucrainenii, prezentându-i ca fiind aceleași „victime” ale războiului, oameni simpli „forțați” să ia în mâini armele și să ucidă. În al treilea an al războiului de amploare, militarii ruși continuă să comită voluntar crime împotriva civililor, inclusiv împotriva copiilor. Aceștia nu au învățat nimic din evenimente și continuă să suporte modul în care autoritățile ruse îi folosesc ca „carne de tun” pentru a-și atinge obiectivele.
Responsabilitatea pentru război cade asupra fiecărui rus care a luat în mâini armele sau susține regimul criminal al lui Putin. „Rușii în război” conține o anumită neutralitate care nu ar trebui să existe. Această poziție neutră provoacă Rusia să continue războiul, deoarece, neîntâlnind opoziție, Kremlinul interpretează asta ca un semn verde. Filmul conține și un narațiune despre „națiuni frățești” care distorsionează realitatea, deoarece o astfel de retorică își are rădăcinile în Uniunea Sovietică, când Rusia submina alte state membre și se opunea independenței acestora.
Inna Volodina