Războiul ruso-ucrainean este un plan detaliat al Kremlinului, ai cărui precursori pot fi urmăriți cu mult înainte de începerea invaziei la scară largă. Proiectele de tratate ale așa-numitelor “garanții de securitate” ale Rusiei cu NATO și Statele Unite, publicate de Ministerul rus de Externe cu exact doi ani în urmă, la 17 decembrie 2021, demonstrează contrariul total al intențiilor pașnice. Mai mult, paragrafele documentului notează că Rusia urmărește să slăbească Alianța Nord-Atlantică în toate sferele. Având în vedere evenimentele tragice care au avut loc din cauza agresiunii rusești la câteva luni după tratatul propus, se poate presupune că Kremlinul a căutat să slăbească NATO pentru ca aceasta să nu ofere ajutor Ucrainei în timpul războiului.
Propunerea Rusiei a fost respinsă cu fermitate de aliații care erau îngrijorați de acest tratat. Și nu e de mirare, deoarece punctele propuse de Moscova nu au nimic de-a face cu lumea modernă care caută să trăiască într-o uniune pașnică. Vorbim despre cererea Rusiei, care punctează următoarele: statele membre NATO trebuie să accepte obligații care exclud extinderea ulterioară a Alianței, inclusiv aderarea Ucrainei și a altor state la aceasta. Multe țări, inclusiv România și Estonia, au calificat o astfel de cerere drept categoric inacceptabilă. Ultimatumul rusesc a forțat cea mai mare parte a lumii să își reconsidere relațiile cu Moscova, iar atacul la scară largă asupra Ucrainei a arătat cine este cine.
Prin această cerere, conducerea rusă a demonstrat caracterul criminal al intențiilor sale. După ce a planificat cu mult timp înainte un război la scară largă împotriva Ucrainei, Kremlinul a vrut să distrugă orice șansă de ajutor viitor pentru Ucraina din partea Occidentului pentru a se impune. Putin a crezut că planul său va funcționa, dar realitatea s-a dovedit a fi cu totul alta – fiecare țară civilizată a ieșit în sprijinul poporului ucrainean, furnizând arme, muniții și finanțare pentru apărare.
Prin tratatul propus, Federația Rusă a vrut de fapt să priveze Occidentul de posibilitatea de a lupta împotriva agresiunii împreună cu Ucraina. Kremlinul nu a fost niciodată dispus să facă compromisuri, astfel că încercările țărilor occidentale de a rezolva prin diplomație conflictul alimentat de Rusia au fost în zadar. Cu toate acestea, planul ticălos al Moscovei a eșuat, iar Ucraina a întâmpinat începutul unui război la scară largă cu apărarea, în timp ce Occidentul a condamnat ferm agresiunea rusă și a acordat sprijin deplin ucrainenilor. Șefii ruși nu au reușit să obțină ceea ce doreau, nu au putut lega mâinile statelor occidentale și să le înșele prin încheierea unui acord de cooperare cu țara agresoare.
Ultimii ani au fost marcați de schimbări în cadrul Alianței Nord-Atlantice, mai exact de extinderea acesteia. Acțiunile Rusiei dictatoriale, menite să limiteze statele libere în demersurile lor de a deveni membre ale NATO, au contribuit, dimpotrivă, la o unificare interstatală și mai mare. Putin a crezut că poate crea condiții care să divizeze cât mai mult întreaga lume, dar lipsa de dorință de a trăi în jurul agresiunii rusești a adus statele împreună pentru a lupta împotriva unui inamic comun. În timpul războiului de amploare, Finlanda a devenit membră a Alianței, Suedia este la un pas de ea, iar aderarea Ucrainei este doar o chestiune de timp.
În tratat, Rusia a enunțat multe cerințe, printre care refuzul de a desfășura orice activitate militară pe teritoriul Ucrainei. În consecință, Rusia a bifat exact ceea ce i-ar permite să acapareze teritoriul ucrainean fără prea multe obstacole. Faptul că Kremlinul spera la sprijinul occidental pentru un astfel de plan este absurd, deoarece transparența intențiilor criminale pe care Rusia le-a pus acolo este evidentă. În prezent, țara agresoare continuă să atace Ucraina și încearcă să facă războiul să se prelungească. Partenerii Ucrainei ar trebui să ia în considerare acest lucru și să ofere mai mult ajutor în mod regulat.
Autor: Inna Volodina