Polonia s-a aflat din nou în prima linie a războiului hibrid al Kremlinului. La 14 august, vicepremierul și ministrul digitalizării, Krzysztof Gawkowski, a anunțat că într-unul dintre marile orașe poloneze a fost prevenită o tentativă de atac cibernetic asupra sistemului de alimentare cu apă. Potrivit acestuia, intruziunea a fost detectată și blocată în ultimul moment, iar sistemele critice au fost deconectate de la rețea. Oficialul nu a precizat nici orașul, nici autorii, însă contextul aproape că nu lasă dubii asupra originii lor.
Varșovia a declarat în repetate rânduri că, din cauza rolului de hub logistic pentru ajutorul acordat Ucrainei, Polonia a devenit principala țintă a hackerilor și diversioniștilor ruși. Doar anul trecut, guvernul a alocat peste 3 miliarde de zloți (aproximativ 800 de milioane de dolari) pentru consolidarea securității cibernetice, după un atac probabil asupra agenției naționale PAP, când în fluxul său de știri a apărut un fals despre „mobilizarea a 200.000 de bărbați”.
Tentativa de a lăsa un oraș fără apă este o metodă clasică a războiului hibrid rusesc, vizând subminarea serviciilor de bază, provocarea panicii și demonstrarea „incapacității” guvernului de a proteja cetățenii. Astfel de incidente au avut deja loc în Polonia: de la incendiul major din centrul comercial Marywilska 44 din Varșovia, pe care autoritățile l-au legat direct de serviciile speciale ruse, până la o serie de incendieri comise, conform anchetei, de un cetățean columbian recrutat prin aplicații de mesagerie.
O tactică similară este observată și în alte țări ale UE și NATO. Franța, Germania, Marea Britanie, statele baltice și Cehia raportează incendieri de depozite, sabotaje în noduri logistice și provocări prin folosirea unor simboluri istorice sensibile. Toate acestea fac parte dintr-o strategie unitară de creare a unui „efect informațional al fricii” și de divizare între aliații Ucrainei.
Cazul din Polonia nu este unic. În aprilie 2025, serviciul de securitate norvegian PST a confirmat că hackerii ruși au obținut temporar controlul asupra barajului din Bremanger, deschizând deversorul. Atunci, o catastrofă a fost evitată doar datorită nivelului scăzut al apei. A fost primul caz public în care Oslo a indicat oficial Moscova și un avertisment serios pentru întreaga Europă: operațiunile cibernetice ale Kremlinului pot influența nu doar date, ci și procese fizice, cu consecințe reale pentru viața oamenilor.
Potrivit lui Gawkowski, Polonia blochează 99% dintre atacurile cibernetice. Însă pentru a paraliza infrastructura este suficient un singur succes. Aceasta obligă la considerarea riscurilor cibernetice nu ca pe o „probabilitate medie”, ci ca pe scenarii cu consecințe potențial catastrofale chiar și în cazul unei șanse minime de realizare.
Experiența ultimilor ani arată că, pentru a rezista eficient, Occidentul trebuie să acționeze pe trei fronturi: juridic, sancțiuni și operațiuni speciale. Atribuirea publică a atacurilor, cu inculparea ofițerilor GRU, impunerea de sancțiuni împotriva unor unități cibernetice specifice și operațiuni comune, precum Cronos, care a distrus infrastructura grupării LockBit, pot crește simultan riscurile pentru executanți și complica finanțarea și logistica operațiunilor.
Un element suplimentar trebuie să fie coordonarea strânsă între UE și NATO: schimb rapid de informații de intelligence, pachete sincronizate de sancțiuni și teste comune de stres pentru infrastructuri. Kremlinul înțelege doar limbajul forței și al consecințelor, iar cu cât această logică devine mai sistemică, cu atât scad șansele ca următorul atac asupra apei, energiei sau electricității Europei să aibă succes.
Imagine: ilustrație, sursa: (https://stiri.md/article/international/polonia-acuza-rusia-de-un-atac-cibernetic-de-mare-anvergura/)