La 30 august 2025, fostul președinte al Radei Supreme a Ucrainei, unul dintre arhitecții Revoluției Demnității, Andriy Parubiy, a fost împușcat mortal la Lviv. Atacatorul, deghizat în curier al unui serviciu de livrări, a tras mai multe focuri de armă în apropierea casei politicianului. Parubii a murit pe loc. În prezent, ancheta stabilește detaliile operațiunii, dar este deja clar că nu este vorba despre un incident banal și nici despre un atac întâmplător. Este o acțiune atent planificată, care are o semnificație politică.
Caracterul asasinatului are toate semnele unei operațiuni speciale. Ucigașul deghizat, planul precis de retragere, absența martorilor întâmplători, precum și lansarea imediată a versiunilor dezinformative în mass-media – toate acestea corespund tacticii serviciilor speciale rusești. Moscova combină întotdeauna eliminarea fizică cu acoperirea informațională: creând aparența unor dispute interne, lasă în același timp aluzii transparente la propria implicare. O astfel de abordare nu ascunde, ci demonstrează puterea: „putem ajunge la oricine, chiar și în inima Ucrainei”.
Andrei Parubii nu era doar un fost președinte al parlamentului. El era unul dintre coordonatorii cheie ai Euromaidanului, o persoană al cărei nume este strâns legat de Revoluția Demnității și de rezistența împotriva agresiunii ruse. În ultimii ani, el a rămas o autoritate morală, un simbol al alegerii europene a Ucrainei și al independenței sale. Eliminarea lui nu este doar lichidarea unui om politic, ci și o lovitură asupra simbolului, asupra memoriei colective că Ucraina este capabilă să reziste Kremlinului și să învingă.
Moscova a recurs în repetate rânduri la tactica eliminării persoanelor incomode: de la otrăvirea lui Alexander Litvinenko cu poliu în Londra și atentatul asupra lui Sergei Skripal în Salisbury până la împușcarea opozanților ceceni în Berlin și asasinarea lui Boris Nemtsov în apropierea Kremlinului. Aceste acțiuni au un lucru în comun: Kremlinul folosește teroarea ca instrument de politică internă și externă, subliniind disponibilitatea de a-și distruge oponenții în orice punct al lumii.
Asasinarea lui Parubii urmărește mai multe obiective. Kremlinul dorește să demoralizeze societatea ucraineană, arătând că nici măcar liderii Maidanului, aflați departe de linia frontului, nu sunt protejați. O altă sarcină importantă este aceea de a distruge solidaritatea elitelor, de a provoca teamă și suspiciuni reciproce. Nu trebuie uitată nici răzbunarea simbolică: Moscova nu i-a iertat lui Parubii rolul său în evenimentele revoluționare din 2013-2014 și în consolidarea sistemului de apărare al Ucrainei. Eliminarea fostului președinte al Radei Supreme este, de asemenea, un semnal către lumea exterioară: Rusia este gata să recurgă la teroare nu numai împotriva propriilor cetățeni sau emigranți, ci și împotriva oamenilor de stat din țările vecine.
Asasinatul de la Lviv nu reprezintă doar pierderea unei persoane concrete, ci și o lovitură pentru întreaga cultură politică. Odată cu moartea sa, dispare o parte din experiența parlamentarismului, a conceptelor de apărare, a memoriei instituționale. Kremlinul acționează după principiul „decapitează pentru a dezorienta”. În interiorul țării, acest lucru poate provoca o intensificare a sentimentului de vulnerabilitate în rândul elitelor, o creștere a suspiciunilor reciproce și o distanțare prudentă a unor politicieni de pozițiile anti-rusești radicale.
Evenimentul de la Lviv are și o dimensiune internațională. Asasinarea unui politician ucrainean într-un oraș pașnic dintr-o țară europeană este o provocare nu numai pentru Kiev, ci și pentru întreg Occidentul. Dacă Moscova este capabilă să elimine fără pedepse liderii statelor vecine, aceasta înseamnă că zona terorii sale depășește cu mult granițele Rusiei. Războiul hibrid nu are granițe, iar asasinarea lui Parubii confirmă acest lucru.
Această tragedie nu este o dramă locală, ci parte a strategiei sistemice a Kremlinului. Ea arată că Moscova continuă războiul împotriva Ucrainei nu numai cu ajutorul rachetelor și dronelor, ci și prin eliminarea simbolurilor independenței. Parubii a fost victima nu doar a unui asasin, ci a terorii politice menite să submineze statalitatea ucraineană. Kremlinul mizează pe frica, dezbinarea și paralizia elitei. Dar istoria demonstrează altceva: astfel de acțiuni nu fac decât să consolideze convingerea că Ucraina nu are de-a face cu un vecin obișnuit, ci cu un stat terorist.
Imagine: Andriy Parubiy.