În Statele Unite crește îngrijorarea că structurile Bisericii Ortodoxe Ruse – sub diferite forme ale prezenței sale – ar putea fi implicate în scheme de influență externă coordonate de serviciile speciale ruse. O nouă solicitare din partea unui grup de congresmeni republicani adresată procurorului general Pam Bondi deschide o nouă etapă a discuției despre cât de adânc este integrată Biserica Ortodoxă Rusă în proiectele de politică externă ale Kremlinului.
Pe 18 noiembrie, un grup de legislatori, condus de congresmanul Joe Wilson, a cerut verificarea posibilei implicări a structurilor bisericești controlate de Moscova în activitatea serviciilor secrete ruse pe teritoriul SUA. Solicitarea s-a bazat pe informații privind sosirea la Washington a unui grup de clerici ruși care urmau să se întâlnească cu reprezentanți ai Casei Albe, ai Departamentului de Stat și cu anumiți congresmeni, sub pretextul unor inițiative de lobby.
Pentru inițiatorii demersului, astfel de contacte par periculoase: aceștia consideră clerul și lobbyiștii asociați drept potențiale canale de influență sau chiar surse de informații de intelligence. Această „dublă identitate” – religioasă și politică – devine motivul principal al suspiciunilor serioase.
Biserica Ortodoxă Rusă de mult timp nu mai este doar un institut religios. Structura ei este integrată în sistemul ideologic de stat al Kremlinului, orientat spre exportul conceptului de „lume rusă” și spre crearea unor rețele extinse de influență în țările cu comunități ortodoxe.
În SUA funcționează mai multe ramuri bisericești legate de BORu: Biserica Ortodoxă Rusă propriu-zisă, Biserica Ortodoxă Rusă din afara granițelor, precum și Biserica Ortodoxă a Americii, al cărei statut de autocefalie a fost oferit de Moscova și continuă să stârnească dispute în cadrul ortodoxiei mondiale. Un alt vector îl reprezintă bisericile naționale ortodoxe, istoric apropiate Rusiei (precum cea bulgară sau sârbă), ale căror structuri din SUA pot, de asemenea, să intre în sfera de interes a Kremlinului.
Un asemenea peisaj bisericesc creează o infrastructură convenabilă pentru folosirea organizațiilor religioase în scopuri geopolitice.
În politica rusă contemporană, instituțiile religioase au devenit elemente ale operațiunilor hibride. Prin structurile bisericești, Moscova obține acces la resurse-cheie:
În primul rând, la elite. Sub acoperirea dialogului interconfesional sau a discuțiilor despre „valorile tradiționale”, clerul interacționează cu oficiali, politicieni și lideri de opinie. Acest contact poate atenua percepția critică asupra Rusiei, poate genera viziuni favorabile sau poate promova mesaje ideologice convenabile Kremlinului.
În al doilea rând, la spațiul informațional. Comunitățile religioase devin adesea canale de transmitere a mesajelor care legitimează propaganda rusă – de la mituri istorice până la afirmații despre „persecuția ortodocșilor” din Ucraina.
În al treilea rând, la procesele politice. Chiar și o influență limitată asupra unor legislatori sau funcționari poate schimba atitudinea față de Rusia, putând afecta decizii privind sancțiunile, politica externă sau sprijinul pentru Ucraina.
Un alt pilon al inițiativelor religioase ale Moscovei este formarea unei imagini negative a Ucrainei în societatea occidentală. Se promovează teze despre „persecuția bisericii”, „intervenția statului în religie” și „amenințarea asupra ortodoxiei”. Aceste mesaje sunt direcționate către grupuri religios-conservatoare din SUA și Europa, având scopul de a submina încrederea în Ucraina, de a slăbi sprijinul militar și diplomatic și de a eroda unitatea aliaților occidentali.
Dacă suspiciunile congresmenilor se confirmă, acest lucru va semnala existența unor rețele care operează în SUA în interesul unui stat ce consideră oficial America drept rival geopolitic. Astfel de rețele pot:
– crea iluzia unei „susțineri populare” a viziunilor pro-ruse;
– influența decizii politice prin intermediul autorității religioase;
– provoca conflicte în interiorul comunității ortodoxe americane;
– extinde posibilitățile serviciilor de informații ruse în SUA.
Pentru Washington, aceasta nu este doar o problemă de securitate națională, ci și o chestiune ce ține de reziliența instituțiilor democratice în fața ingerinței externe.