Pe 5 octombrie 2025, în centrul Budapestei au răsunat din nou slogane de protest. Sute de mii de unguri au ieșit în stradă pentru a-și exprima oboseala față de un guvern care, în opinia lor, a transformat țara în ostaticul propriilor greșeli și al simpatiilor proruse. Regimul lui Viktor Orbán, care conduce neîntrerupt din 2010, a ajuns în cel mai profund punct de criză din ultimul deceniu — economic, politic și moral.
Principalul impuls al protestelor este prăbușirea nivelului de trai. Inflația din Ungaria se numără printre cele mai ridicate din regiune, iar guvernul, în loc de reforme sistemice, continuă să-i hrănească pe cetățeni cu vechea retorică despre „comploturi externe” și promisiuni neîndeplinite de îmbunătățire. Pentru majoritatea ungurilor a devenit evident: puterea nu controlează economia, ci încearcă doar să suprime nemulțumirea printr-o propagandă de stat agresivă.
Potrivit sondajelor, sprijinul pentru partidul Fidesz scade constant. Dacă până nu demult părea de neclintit, acum ratingul se prăbușește, deschizând calea opoziției. Principalul concurent politic devine partidul TISZA, condus de Péter Magyar — o figură pe care tot mai mulți o numesc „noul chip al democrației ungare”.
Maghiarii se întreabă tot mai des: de ce premierul lor, în pofida războiului Rusiei împotriva Ucrainei, continuă să afişeze prietenie cu Vladimir Putin? Orbán susține deschis contactele cu Kremlinul, iar politica lui de „multivectorialitate” seamănă tot mai mult cu o linie fățiș prorusească. Acea loialitate care odinioară putea aduce beneficii economice prin gazul rusesc ieftin a devenit astăzi toxică.
Pentru o parte semnificativă a societății, alianța cu Moscova nu este un gest de pragmatism, ci o trădare a valorilor europene comune. Oamenii se tem că un asemenea curs de politică externă poate pune în pericol calitatea de membru a țării în UE și NATO — cei doi piloni-cheie ai securității și prosperității Ungariei.
Primăvara, vara, toamna — fiecare sezon aduce noi demonstrații. Pe 15 martie, de Ziua Revoluției Maghiare din 1848, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă la Budapesta cerând limitarea duratei mandatului premierului. Atunci s-au auzit și slogane pentru păstrarea apartenenței la UE și NATO, susținerea aderării Ucrainei la Uniunea Europeană și necesitatea reînnoirii elitelor politice.
Pe 21 septembrie, peste 50.000 de cetățeni au ieșit din nou — de data aceasta împotriva „campaniei urii” prin care, în opinia lor, puterea manipulează opinia publică. Protestatarii au cerut interzicerea reclamelor de stat care instigă la vrajbă și oprirea folosirii banilor din taxe pentru propagandă politică.
Pe 5 octombrie, aceste revendicări s-au transformat într-un apel direct la alegeri anticipate. Manifestanții au declarat că țara nu poate aștepta aprilie 2026, când sunt programate alegerile parlamentare — puterea trebuie schimbată acum, înainte ca economia să se prăbușească definitiv.
Înțelegând că sprijinul public se erodează, Orbán și partidul său mizează pe controlul spațiului informațional. Aproximativ 80% din mass-media din Ungaria se află sub influența directă sau indirectă a guvernului. Orice critică a puterii pe internet este blocată sau etichetată drept „dezinformare”.
Un rol aparte în strategia preelectorală a Fidesz îl joacă diasporele maghiare din străinătate — în România, Slovacia și Ucraina. Prin finanțarea proiectelor educaționale și culturale, guvernul caută să le întărească loialitatea și să mobilizeze voturi suplimentare.
Apropierea alegerilor parlamentare transformă situația internă din Ungaria într-un butoi cu pulbere. Dacă tendințele se mențin, Fidesz riscă pentru prima dată după mulți ani să piardă majoritatea parlamentară. Opoziția intenționează să valorifice nemulțumirea în creștere pentru a pune capăt erei orbanismului.
Însă Orbán pare hotărât să lupte până la capăt — nu pentru democrație, ci pentru putere. Aparatul său întărește controlul administrativ, distribuie pomeni sociale, promite scăderea tarifelor la utilități și, în același timp, acuză UE de „standard dublu”.
Ceea ce se întâmplă în Ungaria depășește granițele politicii interne. Pentru Bruxelles, este un test al rezistenței proiectului european în fața tendințelor autoritare. Pentru Budapesta, este șansa fie de a se cufunda definitiv în izolare, fie de a reveni în cercul țărilor democratice ale Europei.
Astăzi, străzile orașelor ungare se aud mai puternic decât orice discurs parlamentar. Oamenii cer dreptate, transparență și un parcurs european. Iar dacă Orbán va continua să joace la două capete, această toamnă ar putea deveni pentru el un apus politic.