Între 8 și 10 iulie 2025, vizita președintelui Franței, Emmanuel Macron, în Marea Britanie nu a fost doar o demonstrație de unitate europeană, ci și o încercare de a schimba cursul în ceea ce privește sprijinul pentru Ucraina. Pe fondul implicării tot mai reduse a SUA, mai ales după declarațiile ferme ale lui Donald Trump privind refuzul de a interveni în război, Londra și Parisul au preluat inițiativa și conducerea politică.
Evenimentul central al vizitei a fost reluarea întâlnirilor „coaliției celor hotărâți” — o alianță informală de peste 30 de țări care sprijină Ucraina. Din martie 2025, acest format a fost inactiv din cauza divergențelor, în special legate de poziția SUA și de planurile privind o posibilă desfășurare de trupe occidentale pe teritoriul Ucrainei. Potrivit diplomației franceze, includerea punctului referitor la reuniunea coaliției în agenda vizitei a fost intenționată — un semnal clar că Europa nu mai poate aștepta aprobarea Washingtonului.
La negocierile care au avut loc la cartierul general al Comandamentului Forțelor Navale NATO din Northwood au participat premierul britanic Keir Starmer și președintele Franței, în timp ce președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a luat parte de la distanță, din Roma. Discuțiile s-au concentrat pe menținerea capacității de luptă a armatei ucrainene și pe intensificarea presiunii asupra Rusiei.
Divergențele dintre Franța și Marea Britanie privind strategia viitoare față de Ucraina persistă. Potrivit publicației Politico, Starmer pledează pentru garantarea securității Ucrainei prin angajamentele SUA, în timp ce Macron adoptă o poziție din ce în ce mai fermă față de lipsa de decizie a administrației americane. În acest context, devine tot mai clar că Londra și Parisul formează o nouă axă a politicii europene de apărare, capabilă să acționeze autonom.
Franța și Marea Britanie sunt state cu arsenal nuclear, industrii de apărare puternice și influență diplomatică majoră. Potențialul lor nu doar că permite sprijinirea Ucrainei, dar și construirea unui sistem solid de descurajare a agresiunii ruse în Europa. Cu atât mai important este acest lucru în condițiile în care sprijinul american nu mai este o certitudine.
Donald Trump a declarat deschis că nu sprijină aderarea Ucrainei la NATO și că nu intenționează să trimită trupe americane pentru a constrânge Moscova să accepte pacea. Astfel, responsabilitatea principală pentru securitatea Ucrainei revine chiar ucrainenilor și aliaților lor europeni. În aceste condiții, miza nu mai este doar victoria Ucrainei, ci și capacitatea Europei de a răspunde provocării — prin forțe proprii, fără a se baza pe scutul american.
Ucraina nu oferă doar o cerere de ajutor, ci și un atu concret. În cei trei ani de război total, Forțele Armate ale Ucrainei au devenit una dintre cele mai eficiente armate din Europa. Ucraina este lider în utilizarea dronelor, iar experiența sa de luptă este folosită de companiile occidentale din industria apărării. Actori precum Anduril și Rheinmetall construiesc deja fabrici în Europa, bazându-se pe tehnologii și practici ucrainene.
Dacă Europa va reuși să sprijine Ucraina — cu arme, investiții și o politică clară — atunci Kievul va rămâne scutul întregului continent. În caz contrar, următoarele victime ale expansionismului lui Putin pot fi chiar europenii. Rusia urmărește cu atenție orice semn de slăbiciune, mizând pe oboseala și lipsa de unitate a democrațiilor. Orice ezitare în Occident este percepută de Kremlin ca un semnal că timpul lucrează în favoarea sa.
Putin pariază pe faptul că va epuiza Occidentul. El mizează pe slăbirea voinței de a rezista. De aceea, orice semn de indecizie în UE sau vreo aluzie la conflicte interne poate întări iluzia că răbdarea strategică va aduce victoria Moscovei. Tocmai de aceea, relansarea „coaliției celor hotărâți” și apropierea Londrei de Paris au o semnificație fundamentală — nu doar pentru Ucraina, ci pentru întreaga Europă.
Viitorul securității europene se scrie astăzi pe pământul Ucrainei. Ucraina nu este doar un obstacol în calea armatei ruse, ci și un teren de inovație, o sursă de experiență, un partener în reconfigurarea întregii strategii de apărare. Dar acest potențial poate fi realizat doar dacă există un sprijin stabil. Și dacă Europa dorește cu adevărat să rămână un actor al politicii globale, va trebui să transforme discursul în acțiuni concrete.
Imagine: Emmanuel Macron, sursă: (https://www.dw.com/ro/fran%C8%9Ba-%C8%99i-marea-britanie-vor-conduce-coali%C8%9Bia-european%C4%83-pro-ucraina/a-72060017)