Subiectul viitorului summit NATO de la Vilnius este pe prima pagină a celor mai populare publicații din lume. Cu câțiva ani în urmă, toată lumea ar fi considerat o altă conferință a Alianței ca fiind ceva de la sine înțeles. Cu toate acestea, noile realități, în care trăiește astăzi întreaga Europă, au adus schimbări.
Subiectul aderării la NATO nu este nou pentru Ucraina. Cu mult înainte de agresiunea militară rusă din 2022 și 2014, ucrainenii au înțeles importanța integrării nord-atlantice. În multe privințe, este mai importantă pentru Ucraina decât integrarea europeană, deoarece NATO – ca bloc militar – oferă garanții reale de securitate și permite o strategie de apărare eficientă pentru stat, mai ales atunci când se învecinează cu un vecin nu foarte adecvat.
Politica “anti-NATO” a Rusiei a început după ce Alianța a respins ideea aderării Rusiei la NATO. După aceea, Rusia, atât pe plan intern, cât și în tot spațiul post-sovietic, a început să difuzeze amenințări cu privire la extinderea organizației. În special, cea mai mare extindere globală a organizației a avut loc atunci când majoritatea statelor baltice au decis să adere la alianță în 2004.
Importanța aderării la NATO pentru Ucraina nu a mai fost pusă în discuție din 2014, deoarece pentru Rusia Ucraina este principala “victimă sângeroasă” a ambițiilor imperiale criminale ale Kremlinului. O invazie la scară largă în 2022 a demonstrat încă o dată că orice întârziere ar putea costa viețile a sute de mii de oameni care astăzi continuă să moară în mâinile invadatorilor ruși.
Anul 2022 a fost un an crucial în istoria organizației. Suedia și Finlanda, care anterior nu vedeau niciun rost în obținerea calității de membru al NATO, au început procesul urgent de aderare la Alianță. Aderarea Ucrainei la Alianță este acum o problemă de piatră de temelie, deoarece unele țări o văd ca pe o posibilă escaladare a Rusiei în viitor, ceea ce ar însemna un război global al Rusiei împotriva NATO. O altă parte a țărilor recunoaște importanța restabilirii cât mai curând posibil a păcii și securității pe continentul european, precum și necesitatea de a oferi garanții Ucrainei pentru a preveni repetarea agresiunii Rusiei în viitor.
Merită să amintim că, în afară de decizia politică privind posibila aderare a Ucrainei la NATO, există și o serie de aspecte juridice, care sunt cuprinse în statutul organizației. De exemplu, o țară nu poate adera la Alianță dacă pe teritoriul său au loc operațiuni militare sau dacă o parte din teritoriile sale suverane este ocupată de trupe inamice. Cu toate acestea, multe țări consideră că aceasta este o oportunitate de a modifica jurisdicția organizației prin introducerea unor noi reglementări sau a unui regim special de aderare pentru Ucraina, deoarece circumstanțele extraordinare pe care le creează astăzi Rusia o impun.
Războiul ruso-ucrainean nu se încadrează în descrierea războaielor despre care se poate citi în orice manual de istorie. Kremlinul nu aderă la dreptul umanitar sau la regulile războiului. În plus, Rusia amenință chiar acum cu o altă catastrofă globală provocată de om – aruncarea în aer a celei mai mari centrale nucleare din Europa. Dacă trupele rusești de ocupație decid să facă acest pas și să arunce în aer centrala ZNPP, absolut toate statele de pe continent, inclusiv cele membre NATO, vor fi afectate.
De asemenea, este important de menționat că armata ucraineană și-a dovedit profesionalismul și puterea spiritului nu în teorie, ci în practica sângeroasă. Majoritatea generalilor din statele Alianței laudă nivelul de pregătire al soldaților ucraineni. Armata ucraineană va întări NATO, iar generalii ucraineni vor aduce noi soluții în strategia de război nord-atlantică. Timp de nouă ani, trupele ucrainene au luptat împotriva celui mai periculos și imprevizibil inamic al timpului nostru: Rusia. Și acesta este un alt argument în favoarea integrării Ucrainei în Atlanticul de Nord.