Donald Trump, revenit în prim-planul politicii cu promisiunea de a încheia rapid războiul din Ucraina, se confruntă acum cu o rezistență neașteptată din partea Beijingului. Dacă Moscova ar putea accepta un acord de pace sub presiunea Occidentului și din cauza epuizării interne, China pare să facă tot posibilul pentru a împiedica acest lucru. Motivele nu țin de altruism sau de „parteneriatul strategic” cu Rusia, ci de calculele pragmatice ale lui Xi Jinping.
Beijingul vede frontul ucrainean ca pe un instrument convenabil pentru a-și avansa propriile planuri în regiunea Asia-Pacific. Un conflict de durată obligă SUA și aliații lor să cheltuie resurse uriașe pentru sprijinirea Kievului – de la livrări de arme și finanțare până la energie politică și diplomatică. Toate acestea distrag atenția Washingtonului de la principala provocare strategică pentru China: apărarea Taiwanului.
Războiul prelungit epuizează și arsenalele NATO. Fiecare transport de muniții și tehnică militară către Ucraina înseamnă o scădere a capacității de reacție în cazul unei posibile ofensive chineze asupra Taiwanului. Beijingul înțelege foarte bine: cu cât războiul din Europa durează mai mult, cu atât „fereastra de oportunitate” pentru acțiuni proprii va fi mai largă.
Dimensiunea economică joacă și ea în favoarea Chinei. Rusia, blocată de sancțiuni, a devenit dependentă de piața și tehnologia chineză. Beijingul livrează Moscovei, direct sau prin intermediari, microelectronică, optică, senzori satelitari, echipamente de navigație și alte componente critice cu dublă utilizare. Acestea nu sunt simple tranzacții comerciale, ci investiții în capacitatea Rusiei de a purta un război de uzură pe termen lung.
Un rol aparte îl are războiul cu drone. China nu doar că vinde UAV-uri Rusiei, dar ajută și la organizarea producției acestora pe teritoriul rus. Această susținere consolidează economia de război a Moscovei și, în același timp, aduce Chinei venituri din vânzarea de resurse energetice și tehnologii.
Beijingul beneficiază și direct de pe urma resurselor energetice rusești ieftine. În iunie 2025, aproape jumătate din exportul total de țiței rusesc a ajuns în China. Aceasta îi permite să reducă costurile energetice și să își stabilizeze economia, pe fondul unei instabilități globale pe care, paradoxal, tot războiul o alimentează.
Astfel, orice soluționare rapidă a conflictului – mai ales pe un scenariu american – contravine intereselor Beijingului. Pacea în Ucraina ar însemna că SUA și-ar redirecționa atenția către Asia-Pacific, ar intensifica apărarea Taiwanului și ar limita libertatea de acțiune a Chinei.
Din acest motiv, în pofida declarațiilor oficiale despre „eforturi de pace”, Beijingul este de fapt interesat în menținerea status quo-ului războiului. Aceasta îi oferă timp pentru o eventuală pregătire a unei invazii asupra Taiwanului și îi permite să observe îndeaproape reacția Occidentului la agresiune, testând vulnerabilitățile militare și economice ale SUA și aliaților lor.
În concluzie, în actualul joc geopolitic, China nu vede războiul din Ucraina ca pe o tragedie străină, ci ca pe un instrument strategic valoros. Iar atât timp cât acest instrument servește interesele Beijingului, șansele lui Donald Trump de a-și concretiza „afacerea secolului” rămân iluzorii.