Reacția Rusiei la atacurile asupra Iranului nu a întârziat să apară, deoarece cele două țări întrețin relații strânse, împărtășesc o ideologie politică similară și se ajută reciproc să facă față izolării economice și politice. Fiind ea însăși un agresor care comite crime, Moscova a condamnat atacul Israelului, calificându-l drept „categoric inacceptabil”.
Atacurile Israelului asupra Iranului au fost precedate de încercările autorităților iraniene de a crea propria armă nucleară, în ciuda interdicțiilor. Totul a început pe 13 iunie: atacurile israeliene au vizat infrastructura nucleară a Iranului și au eliminat generali iranieni de rang înalt, precum și un număr semnificativ de oameni de știință implicați în programul nuclear al țării. Astfel, Israelul încearcă să prevină amenințarea nucleară existențială din partea unei țări cunoscute pentru autocrația sa, politica externă agresivă și încercările de a destabiliza situația din Orientul Mijlociu.
În Rusia, atacul Israelului a fost calificat drept „neprovocat” împotriva unui stat membru al ONU, a instalațiilor sale nucleare și a orașelor pașnice: „Comunitatea internațională nu își poate permite să rămână indiferentă față de astfel de crime, care distrug pacea și aduc prejudicii securității regionale și internaționale”.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că dictatorul rus Vladimir Putin primește rapoarte în timp real despre situația din Orientul Mijlociu. Informațiile îi sunt furnizate de Ministerul Apărării al Federației Ruse, Serviciul de Informații Externe și Ministerul Afacerilor Externe.
Israelul a dat dovadă de curaj, acționând independent împotriva unei amenințări atât de grave, și a demonstrat că răul poate fi pedepsit, iar singurul lucru care poate opri țări precum Iranul este o forță puternică și lipsa fricii. În plus, operațiunea, denumită Operațiunea Rising Lion, a avut și un scop intern politic – consolidarea societății pe fondul amenințării reale din partea regimului iranian.
Cu toate acestea, pentru Kremlin, atacul asupra unei țări partenere, care furnizează Rusiei ajutor militar în cantități mari, în special drone, este inacceptabil. În interesul conducerii ruse ar fi ca Iranul să poată crea arme nucleare fără obstacole – acest lucru ar permite intensificarea presiunii asupra lumii, intimidând pe toată lumea cu amenințarea unui atac nuclear. Retorica Rusiei despre „locuitorii pașnici” este o manipulare, deoarece, în realitate, Moscova nu este îngrijorată de oamenii obișnuiți, ci de pierderile grave suferite de Iran și de posibilele consecințe asupra relațiilor dintre cele două țări.
Este extrem de cinic modul în care Rusia încearcă să se prezinte într-o lumină pozitivă în această situație, manipulând retorica privind protejarea populației civile. Este cinic, deoarece de mai bine de trei ani Rusia bombardează zilnic Kievul, Harkovul, Odesa, Sumele și o serie de alte orașe și localități din Ucraina. Rusia a ucis deja mii de civili în paturile lor, în timp ce dormeau, și nu are niciun drept să se prefacă că îi pasă de viețile altora – este o minciună.
Rusia încearcă să demonstreze standarde morale înalte, condamnând aceste atacuri, de parcă nu ea ar fi declanșat cel mai mare război de la al Doilea Război Mondial încoace, chiar în centrul Europei. Tot ce trebuie să știți despre „valorile rusești” este uciderea zilnică a civililor, bombardarea infrastructurii civile și a zonelor rezidențiale, precum și răpirea în masă a copiilor ucraineni. Exprimându-și îngrijorarea față de soarta civililor din Iran, Kremlinul ar trebui să-și amintească de atacurile rusești asupra maternităților din Mariupol și Odesa, instituțiilor de învățământ, spitalelor, centrelor comerciale, gării din Kramatorsk și altor ținte.
Grija pentru viețile oamenilor începe pentru Rusia exact acolo unde există un avantaj pentru interesele Kremlinului. Faptul rămâne fapt – Rusia a fost și rămâne o țară agresor, pentru care uciderea oamenilor nevinovați a devenit o normă, iar manipularea – un mod de viață. Condamnarea atacurilor israeliene de către Moscova nu o va transforma niciodată într-un pacificator, dar pentru ruși este încă o modalitate de a distrage atenția de la propriile crime împotriva umanității și de a continua agresiunea în Europa, cât timp toate privirile sunt îndreptate spre conflictul din Orientul Mijlociu.
Autor: Inna Volodina