Competiția modelelor de pace pentru Ucraina: viziunea UE față în față cu propunerile SUA și ale presei britanice
După apariția noii publicații Reuters, discuția privind o posibilă reglementare pașnică a războiului din Ucraina s-a intensificat brusc. Uniunea Europeană și-a prezentat propria viziune asupra acordului, diferită în mod semnificativ de varianta publicată anterior de The Telegraph. În fața comunității internaționale se conturează astfel o competiție între modele de pace, fiecare subliniind propriile interese politice și propria înțelegere a conceptului de „pace durabilă”, transmite sursa.
Noul document al UE pune accentul pe menținerea unei armate ucrainene cu un efectiv de până la 800 de mii de militari. Europenii arată astfel că perioada de pace nu poate deveni un timp al demilitarizării pentru o țară care a fost victima unei agresiuni majore. În contrast, varianta The Telegraph nu conținea nicio limitare, lăsând loc unor interpretări largi.
Cea mai sensibilă problemă este statutul Centralei Nucleare Zaporijjea. Versiunea europeană prevede repornirea acesteia sub supravegherea AIEA, cu împărțirea egală a energiei electrice produse între Ucraina și Rusia. Această abordare contrastează puternic cu cea din The Telegraph, unde centrala rămânea fără echivoc sub controlul Ucrainei. UE propune, de fapt, un model de „utilizare comună”, menit să reducă riscurile unor noi escaladări, dar care introduce totodată un precedent de compromisuri fără precedent cu agresorul.
O altă diferență esențială ține de NATO. Planul european stipulează că NATO nu va disloca forțe în Ucraina în mod permanent în perioada de pace, ceea ce reflectă dorința Alianței de a manifesta reținere strategică. Varianta The Telegraph lăsa această chestiune la latitudinea Ucrainei.
Documentul UE include și posibilitatea revenirii Rusiei în formatul G8 – măsură văzută de Bruxelles drept un stimulent pentru acordul de pace. The Telegraph nu menționa o astfel de propunere. Tot nou este și punctul privind organizarea rapidă a alegerilor în Ucraina după semnarea acordului – un detaliu care ar putea crea provocări interne serioase pentru o țară marcată de consecințele unui război major.
Uniunea Europeană insistă, de asemenea, ca Ucraina să nu recurgă la forță pentru a recupera teritoriile ocupate, preferând un proces politico-diplomatic. Această abordare diferă de cea menționată de The Telegraph, care prevedea limitări numai după soluționarea tuturor chestiunilor teritoriale.
În timp ce Europa își conturează propriile propuneri, negocierile intense dintre Ucraina și Statele Unite continuă la Geneva. Declarația comună menționează „progrese semnificative”, iar documentul-cadru a fost „actualizat și revizuit”, deși detaliile nu sunt făcute publice. Washingtonul afirmă că viitorul acord trebuie să garanteze respectarea suveranității Ucrainei, iar UE subliniază că pacea trebuie să fie reală și durabilă.
Unele prevederi ale planului american inițial, scurse în presă, au provocat reacții puternice la Kiev și printre aliați. Printre acestea s-au numărat sugestii privind recunoașterea de facto a controlului rusesc asupra unor teritorii ocupate, limitarea efectivelor armatei ucrainene și organizarea rapidă a alegerilor după semnarea acordului. Aceste puncte au devenit temele celor mai dificile discuții dintre Kiev și Washington.
Presiunea administrației Trump asupra Ucrainei este evidentă, dar nu unilaterală. Delegatia americană a declarat după negocieri că ține cont de observațiile ucrainene, iar Trump însuși a recunoscut că planul nu este definitiv. Kievul afirmă, la rândul său, că există progrese și „semnale că poziția Ucrainei este auzită”.
Pe acest fundal, Europa dorește să formuleze propria foaie de parcurs către pace — fără concesii teritoriale și cu garanții de securitate clare. Varianta europeană permite Ucrainei să păstreze o armată mai puternică, nu exclude aderarea la NATO și nu oferă Rusiei nicio „amnistie” pentru crimele de război.
În prezent, există cel puțin trei direcții de planificare a păcii: cea americană, cea europeană și diverse inițiative neoficiale ale unor state. Toate propun viziuni diferite asupra viitorului teritoriilor ucrainene, arhitecturii de securitate și rolului Rusiei în lume.
Un lucru este clar: decizia finală aparține președinților Ucrainei și Statelor Unite. Iar această alegere va determina dacă noul acord va reprezenta o pace autentică — sau doar o pauză într-un război mai amplu.