Primul împărat al Chinei, Qin Shi Huangdi, ordonase administrației sale să găsească și să îi aducă elixirul nemuririi, potrivit unor texte descifrate recent de specialiștii chinezi. El scăpase dintr-o serie de atentate, iar predecesorii lui nu depășiseră un an de domnie, așa că tentația nemuririi era mare.
Întâlnirea lui Qin Shi Huangdi cu Xu Fu
Textele au fost descoperite în anul 2002, pe fundul unei fântâni din provincia Hunan, din centrul Chinei și au fost descifrate parțial până în prezent.
Experții au descifrat un decret care ordonă căutarea elixirului vieții veșnice în tot imperiul, dar şi unele dintre răspunsurile – mai degrabă stânjenitoare – ale autorităţilor locale, speriate că nu vor reuşi să îi ofere satisfacţie temutului monarh. El însuși scăpase dintr-o serie de atentate, iar predecesorii lui nu depășiseră un an de domnie. El a unificat China (numele lui Qin se pronunță „Chin”) și devenise cel mai puternic om al vremii. Cum să nu devină nemuritor?
Qin a fost fără îndoială un reformator social și economic, dar și-a avut „umbrele”sale. Brusc, în 213 î.Hr. a declarat că toate cărțile care se opuneau noului său sistem urmau să fie arse.
Cronicile vremurilor trecute au fost distruse; istoria avea să înceapă din nou. Numai documentele despre care se crede că ajută la prelungirea vieții au fost scutite de ardere. Mai precis cele de divinație și de medicină. Restul au fost interzise iar deținerea lor a fost considerată o infracțiune capitală.
Într-o zi, a întâlnit un înțelept pe nume Xu Fu, care a pretins că știe secretul nemuririi. Doar că secretul se află într-unul din cei 3 munți din Marea Galbenă.
Foarte entuziasmat, Primul Împărat l-a însărcinat pe Xu Fu să conducă o expediție pentru a găsi acest elixir. Magicianul a pornit cu trei mii de băieți și fete fecioare – doar cei neprihăniți pot primi licoarea magică.
După câțiva ani, Xu Fu s-a întors fără liucoare, dar cu mult mai puține fecioare și cu o notă de plată uriașă. A fost executat de împărat. Qin a murit după ce a băut repetat mercur, o substanță despre care era convins că prelungește viața. Din păcate, nu era așa.
Alte personaje celebre și remedii în căutarea nemuririi
Diane de Poitiers, considerată cea mai frumoasă femeie a vremii sale, a fost amanta regelui Henrich al II-lea. Era convinsă că aurul era asociat cu nemurirea, așa că dădea pe gât câte o dușcă de aur zilnic. Nu prea i-a ajutat.
A apărut apoi căutarea pietrei filosofale, care transformă totul în aur și dăruiește viață veșnică. Povestea stă și la baza legendei care a inspirat primul volum din seria „Harry Potter”.
Alt remediu care urma să te facă nemuritor era sângele celor mai tineri. În 1492, papa muribund Inocențiu al VIII-lea a fost injectat cu sânge de copii, punând în practică recomandarea lui Marsilio Ficino ca bătrânii să sugă sângele tinerilor „ca niște lipitori” pentru a întoarce ceasul biologic. (recomandarea lui Ficino era să amesteci sângele cu apă fierbinte și zahăr.) N-a ținut nici asta.
După vreo 200 de ani, un eminent neurolog venit cu o altă idee: dacă îți implantezi testicule de câine, întinerești cu fix 30 de ani. Alt chirurg întreprinzător a spus că nu cele de câine, ci alea de maimuță (vezi tratatul „Viața; un studiu al mijloacelor de restabilire a energiei vitale și de prelungire a vieții ”)