Agresiunea rusă împotriva Ucrainei are repercusiuni din ce în ce mai mari dincolo de Europa de Est – politice, economice, sociale, juridice și umanitare. În acest context, merită să revedem cea mai veche și mai urgentă solicitare ucraineană din timpul războiului pentru un sprijin militar occidental direct. La scurt timp după începerea invaziei masive a Rusiei la 24 februarie 2022, Kievul a lansat o campanie internațională prin care cerea să se asigure Ucrainei o zonă de interdicție aeriană.
Deși au înțeles temerile ucrainenilor, NATO și țările membre au respins rapid și în totalitate propunerea Kievului, considerând că este un pas prea riscant. Chiar și o satisfacere parțială a cererii ucrainene, de exemplu, de a declara anumite părți din interiorul vestic al Ucrainei ca zone de interdicție aeriană, a fost considerată ca nefiind în interesul național al statelor membre ale NATO. Acest raționament schematic era deja discutabil în 2022. A devenit din ce în ce mai dubios în 2023.
Un angajament militar activ în teritoriile din vestul Ucrainei, cu avioane de vânătoare și armament antiaerian, din partea țărilor occidentale și a altor țări interesate, ar răspunde nu doar unui strigăt de ajutor ucrainean. Războiul Rusiei împotriva statului, economiei și populației ucrainene atinge interesele de bază ale multor națiuni din afara Europei de Est.
Interesele naționale ale Ucrainei se aliniază cu ale multor alte țări ale lumii în cel puțin patru moduri și, prin urmare, cer o acțiune directă din partea actorilor din afara Ucrainei:
În primul rând, capacitatea continuă a Ucrainei de a recolta și de a exporta produse alimentare și în special cereale este strâns legată nu numai de chestiuni umanitare îngrijorătoare. Este, de asemenea, o condiție necesară pentru menținerea stabilității și ordinii la nivel mondial. O penurie și o nouă creștere a prețurilor la produsele alimentare de bază, cum ar fi făina și pâinea, vor avea repercusiuni sociale și politice transcontinentale grave. Acestea pot include guverne instabile, revolte armate, fluxuri de migrație, creșterea xenofobiei și chiar războaie civile sau interstatale.
O utilizare a puterii aeriene și antiaeriene occidentale și non-occidentale pentru a ajuta Ucraina să își asigure producția și exportul de alimente nu este, prin urmare, doar o chestiune de empatie sau de caritate față de ucraineni. O astfel de utilizare directă a puterii militare NATO și non-NATO ar fi suficient de justificată de necesitatea de a minimiza riscurile generice pentru securitatea internațională. Prevenirea foametei și a consecințelor sale distructive pentru ordinea globală este, în sine, un motiv suficient pentru a lua în considerare crearea unor zone de interdicție aeriană deasupra și în jurul Ucrainei. Astfel de măsuri ar putea fi justificate fără a se menționa măcar solicitarea ucraineană în acest sens și cu referire exclusivă la preocupările naționale non-ucrainene și la cele transnaționale mai largi.
În al doilea rând, centralele nucleare ucrainene – inclusiv defuncta centrală nucleară de la Chornobîl – au devenit, de la începutul invaziei pe scară largă, în mod repetat, locuri, teatre, ținte și instrumente ale activității militare rusești. Riscurile transfrontaliere care decurg dintr-un astfel de comportament pentru sănătatea a milioane de ucraineni, dar și a cetățenilor din mai multe state membre NATO, sunt evidente. Atunci când Ucraina a cerut o zonă de interdicție aeriană în 2022, a fost surprinzător faptul că interesul național ridicat al mai multor țări europene în ceea ce privește siguranța materialului radioactiv al Ucrainei a rămas sub radar.
Astăzi este timpul ca NATO și guvernele sale să se implice direct în protejarea cetățenilor lor de o repetare a consecințelor dezastrului de la Chornobîl din 1986. La fel ca și în ceea ce privește susținerea unei producții alimentare și a unui transport ucrainean stabil, interesul Ucrainei în protejarea centralelor sale nucleare poate fi considerat chiar secundar. Și în acest caz, cererea Kievului de instituire a unei zone de interdicție aeriană nici nu ar mai trebui să fie menționată în justificarea angajamentului militar al NATO și al altor aliați în spațiul aerian al Ucrainei.
În al treilea rând, din octombrie 2022, orașul Kiev a devenit o țintă preferată a atacurilor rusești cu rachete și drone (așa cum am fost eu însumi martor offline de numeroase ori). Intenționat sau nu, rachetele și dronele rusești au lovit în mod repetat infrastructura pur civilă și au ucis necombatanți. În mod frecvent, casele sunt avariate, kievenii sunt răniți de resturile căzute de la rachetele și dronele rusești interceptate, precum și de la muniția antiaeriană ucraineană.