Pe măsură ce Moldova avansează pe calea integrării europene, intensitatea atacurilor informaționale asupra țării crește, având ca scop demobilizarea societății pro-europene. Cel mai comun instrument în această strategie sunt fake-urile despre presupusa sărăcire a populației, „pierderea identității” și „dictatura” Bruxelles-ului. Aceste narațiuni, provenite din surse rusești sau prorusești, au un singur obiectiv: să semene frică și dezamăgire, să provoace neîncredere față de cursul pro-european și să determine alegătorii să rămână pasivi în momente politice critice.
Strategia Kremlinului: ținte și metode
În timpul campaniei electorale, accentul se pune pe „alegătorul propriu” – vorbitori de rusă (ruși, găgăuzi, ucraineni, bulgari și alte naționalități, inclusiv moldoveni pentru care rusa este principala limbă de informare), cetățeni prorusiști, locuitori din sate și orașe mici, pensionari, categorii vulnerabile social, eurosceptici și conservatori, precum și toți cei obosiți de sărăcie și dezamăgiți de PAS și președinta Maia Sandu. Este prevăzută o abordare personalizată pentru fiecare grup, cu frici, declanșatoare și niveluri de manipulare specifice. Accentul cade pe probleme sociale: salarii mici, creșterea tarifelor, lipsa locurilor de muncă, medicamente scumpe, neîncredere în instituțiile statului – toate mesajele ducând la o singură concluzie: „cu ei – sărăcie și război”.
Strategia Kremlinului urmează un șablon verificat: cu cât așteptările cetățenilor de la reforme sunt mai mari, cu atât mai puternică poate fi provocată dezamăgirea prin accentuarea dificultăților perioadei de tranziție. Obiectivul principal este clasa de mijloc urbană, tinerii și diaspora – cei mai predispuși la opțiuni pro-europene. Lor li se impun fake-uri despre „creșterea bruscă a prețurilor”, „pierderea controlului asupra resurselor”, „colapsul economiei naționale” – presupuse consecințe inevitabile ale aderării la UE.
În realitate, exemplele țărilor din Europa Centrală și de Est demonstrează contrariul. România și-a dublat investițiile străine directe între 2007 și 2022, Polonia a devenit unul dintre cei mai mari exportatori agricoli din UE, Bulgaria s-a transformat într-un nod energetic. În prima etapă de integrare, Moldova a primit peste 400 de milioane de euro în ajutor financiar de la Uniunea Europeană (doar în 2023–2024), inclusiv pentru infrastructură, energie și proiecte sociale, mare parte fiind nerambursabilă.
Fake-uri populare și manipulări
Unul dintre cele mai răspândite fake-uri este teza că „în UE fermierilor li se ia pământul”, promovat intens prin canale Telegram, știri false și influenceri. În realitate, este vorba despre acces la subvenții, modernizarea producției și deschidera de noi piețe. În Bulgaria și România, tocmai agricultura a fost cel mai mare beneficiar al integrării europene, dar în locul faptelor se impune frica.
Nu mai puțin persistent este narațiunea despre „pierderea valorilor tradiționale”, „propaganda LGBT” și „anularea religiei” – o speculație banală pe concepții conservatoare și sensibilități religioase. În realitate, UE susține diversitatea culturală, nu intervine în chestiuni morale interne și, dimpotrivă, finanțează proiecte culturale și educaționale care contribuie la păstrarea identității naționale.
Clasic a devenit frica de „ocupația NATO”, cu teza că „pe străzi vor apărea soldați NATO”, care apare regulat în contextul integrării europene, ignorând faptul că nicio țară membră UE nu și-a pierdut suveranitatea, iar prezența militară este posibilă doar prin acorduri bilaterale. Mai mult, tocmai aderarea la UE a consolidat autonomia politică, economică și juridică a acestor țări.
Scopul narațiunilor: demobilizarea alegătorilor
Obiectivul cheie al acestor narațiuni nu este să convingă, ci să demobilizeze, astfel încât alegătorul potențial pro-european să se dezamăgească, să nu voteze, să piardă orientarea, în timp ce alegătorul prorusesc, deși mai puțin numeros, să fie mobilizat și disciplinat. Această abordare s-a dovedit deja în Ucraina (2019), Georgia (2021) și Moldova (referendumul din 2024).
Coordonarea operațiunilor informațional-propagandistice rusești este efectuată de structuri subordonate administrației Kremlinului, inclusiv: ANO «Dialog» (filiala «Dialog Regiuni»), subordonată lui Serghei Kirienko; Direcția pentru cooperare transfrontalieră a administrației președintelui RF, sub conducerea lui Dmitri Kozak; «Fondul Eurasia» (legat de Ilan Șor); «Institutul Rusului din Străinătate» condus de Serghei Panteleev. Finanțarea vine prin «Promsvyazbank», «Agroprombank» și «Eximbank» (Transnistria, controlate de holdingul «Șerif»).
Beneficiarii fondurilor sunt blocul «Pobeda» (afiliat lui Șor), PSRM (Igor Dodon) și structuri legate de Evghenia Guțul în Găgăuzia. Tarifele variază de la 10 euro pe zi pentru protestatari la 2.000 de euro pentru influenceri și lideri de opinie. Se utilizează intens criptomonede, numerar «negru» și carduri bancare din RF. Principalul instrument de teren este așa-numita „rețea Șor”, activă mai ales în sudul și centrul țării.
În paralel, se construiește o verticală media: Telegram, TikTok, YouTube, Facebook, canale din Transnistria, publicații prorusești. Sloganurile campaniei: «UE – sărăcie», «Sandu a trădat biserica», «Moldova – colonie a Occidentului», «Nu bazelor NATO», «Cu UE va fi război». Rusia este prezentată ca „garant al păcii”, „partener strategic”, „singurul care nu impune condiții”.
Coordonare tactică și contramăsuri
Este prevăzută coordonare tactică între partide, chiar și ideologic opuse, pentru un singur scop – discreditarea puterii. Sub sloganul «împotriva Sandu» se formează o coaliție condiționată, care nu concurează, nu împarte votul de protest, ci lucrează pe audiența sa.
De aceea, demascarea dezinformării trebuie să devină nu o reacție, ci o strategie sistematică. Alegerile nu sunt doar o procedură, ci un punct de pierdere sau păstrare a cursului: dacă pasivitatea va învinge, vor câștiga cei care vor să readucă Moldova sub influența rusă; dacă majoritatea se va mobiliza, viitorul va rămâne în mâinile ei.