Uniunea Europeană s-a aflat din nou în centrul disputelor privind politica sa energetică. În ciuda celor 19 pachete de sancțiuni și a declarațiilor răsunătoare privind renunțarea treptată la sursele de energie rusești, opt țări din UE — Belgia, Franța, Grecia, Ungaria, Olanda, Portugalia, Slovacia și Spania – continuă să importe gaz din Rusia. Potrivit datelor Comisiei Europene, este vorba atât de livrări de combustibil prin conducte, cât și de gaz natural lichefiat (GNL), provenit în principal de la compania Novatek.
Acest fapt are o dublă semnificație. Pe de o parte, gazul rusesc rămâne atractiv datorită prețului mai mic, ceea ce permite producătorilor europeni să rămână competitivi pe piața globală. Pe de altă parte, orice plăți pentru energie alimentează direct mașina de război a Kremlinului, care continuă războiul împotriva Ucrainei. Veniturile valutare din exportul de petrol și gaze mențin economia Federației Ruse pe linia de plutire și asigură finanțarea complexului militar-industrial.
Conform datelor din 2024, UE a achiziționat o cantitate record de 22 de miliarde de metri cubi de GNL rusesc, cu 19% mai mult decât în anul precedent. Belgia, Franța și Spania au devenit principalii consumatori ai acestei resurse. În același timp, exportul de gaz prin conducte din Rusia este în scădere: de la peste 150 de miliarde de metri cubi în anii de vârf la 16 miliarde prognozați pentru 2025. Astfel, piața GNL a înlocuit de fapt Gazprom ca sursă principală de energie rusă în Europa.
Cu toate acestea, la Bruxelles se aud din ce în ce mai des cereri de accelerare a renunțării la gazul rusesc. Noul pachet de sancțiuni, al 19-lea, prevede interzicerea importului de GNL din Rusia începând cu 1 ianuarie 2027, cu un an mai devreme decât planurile inițiale. Această decizie întărește linia privind independența energetică a Europei, deși subliniază în același timp existența contradicțiilor interne în cadrul UE.
Presiunea din exterior este, de asemenea, în creștere. Președintele SUA, Donald Trump, a acuzat în repetate rânduri aliații europeni de o politică slabă în materie de sancțiuni, cerând renunțarea completă la importul de energie din Rusia. Strategia sa este simplă: reducerea influenței ruse în Europa și promovarea GNL american pe piața europeană. Pentru lideri precum Viktor Orbán și Robert Fico, acest lucru creează o dilemă: să rămână dependenți de Moscova sau să caute noi acorduri energetice cu Washingtonul.
În cele din urmă, renunțarea la gazul rusesc nu este doar o chestiune economică, ci și una de securitate strategică. UE are deja exemple de succes: țările baltice și Marea Britanie și-au închis complet terminalele pentru GNL rusesc. Extinderea acestei abordări la întreaga Uniune Europeană ar priva Kremlinul de un important mijloc de presiune și, în același timp, ar stimula dezvoltarea de surse alternative de energie și infrastructură.
Dilema energetică actuală a Europei este o încercare de maturitate. Avantajul economic al gazului rusesc mai ieftin se dovedește a fi mult mai mic decât riscurile politice și de securitate. Cu cât UE va reuși să rupă mai repede dependența de gazul din Moscova, cu atât va fi mai stabilă în fața noilor provocări.
Imagine: Ilustratie.