După ce Bulgaria a intrat în zona euro la 1 ianuarie 2026, România rămâne, cel puțin pe termen scurt, în afara monedei unice. Principalul motiv invocat de analiști: finanțele publice dezechilibrate – cu un deficit bugetar ridicat și presiune pe consolidarea fiscală, ceea ce face dificilă îndeplinirea criteriilor necesare pentru aderare.
Paradoxal, la nivel de percepție, românii sunt mai degrabă pro-euro: sprijinul public pentru adoptarea monedei unice este estimat la circa 59%, potrivit Eurobarometrului. Totuși, între intenție și momentul efectiv al trecerii la euro stau câțiva „pereți” greu de spart: inflația, contextul de austeritate și mai ales lipsa unui consens politic clar despre un calendar realist.
În plus, subiectul a fost împins în plan secund pe fondul climatului politic intern: înaintea alegerilor din 2028, discuția despre euro a ieșit din prim-planul dezbaterii publice, iar estimarea citată de Reuters este că stabilizarea necesară ar putea dura câțiva ani.
Contextul regional arată că România nu e singură: în UE mai există state care amână euro din motive diferite – de la blocaje politice (Ungaria), la reticență economică (Cehia) sau opțiuni asumate prin statut special (Danemarca).