Recolte distruse, un biciclist pe albia fluviului și „Stânca Foametei” în Ungaria: cum seceta a devastat Dunărea. „Am ajuns literalmente pe fundul prăpastiei”
17 august 2026
⏱ Timp de citire: 5 minute
Seceta a redus nivelul Dunării la valori istorice. În Ungaria, legendara „Stâncă a Foametei” a ieșit complet la suprafață, iar oamenii circulă deja cu bicicletele pe fundul albiei fluviului. Fermierii pierd până la 70% din recolte, orașele se confruntă cu lipsa apei potabile, iar centrala nucleară de la Paks a fost nevoită să oprească aproape toate reactoarele.
Timp de secole, stânca aflată sub dealul Gellért din Budapesta a fost considerată un avertisment. Atunci când începea să iasă din apă, acest lucru însemna că nivelul Dunării scăzuse atât de mult încât morile plutitoare se opreau, recoltele erau distruse, iar foametea devenea aproape inevitabilă. De aici și numele de Inseg-szikla, „Stânca Foametei”.
Acum, pe fondul nivelului record de scăzut al apei, stânca a ieșit aproape complet la suprafață, împreună cu fundul nisipos al fluviului. Geologi și cercetători ai statului au ajuns la fața locului pentru a studia fenomenul.
Iar, la fel ca în avertismentele transmise de această legendă, Ungaria se confruntă cu o criză energetică fără precedent: pentru prima dată în 44 de ani, toate reactoarele răcite cu apă ale centralei nucleare aflate pe Dunăre, cu excepția unuia, au fost oprite.
Pierderile fermierilor
Premierul Ungariei, Péter Magyar, a avertizat că pierderile economice provocate de seceta din 2026 ar putea depăși pagubele generate de seceta istorică din 2022.
Fermierul István Somogyi, din satul Pócsmegyer, în regiunea Pest, și-a calculat deja pierderile:
„Anul acesta am pierdut aproape 50% din recoltă, iar cifra poate ajunge la 70%. Totul s-a uscat. De când am început să lucrez acest teren, după căderea regimului comunist, nu am mai văzut niciodată o asemenea catastrofă.”
Potrivit acestuia, și anii precedenți au oferit semnale de alarmă, însă atunci nivelul Dunării rămânea suficient de ridicat, iar în sol exista încă umiditate. Acum, speranțele de salvare a recoltei sunt aproape inexistente.
Szentendre: insule deșertice și lipsa apei
În orașul Szentendre, cunoscut pentru comunitatea sa artistică, în cele mai călduroase zile unele spectacole de seară au fost organizate la lumina lumânărilor pentru a economisi electricitate.
În ultimele săptămâni, aici au apărut insule uriașe care seamănă cu un deșert. Fundul fluviului rămas la vedere s-a crăpat asemenea unei mozaicuri din lut uscat. Temperatura din Budapesta a urcat până la aproape 42 °C, iar noaptea nu a coborât sub 28 °C. În unele locuri, Dunărea poate fi traversată pe jos, apa ajungând doar până la glezne.
Șeful local al serviciului de salvare, László Balázs, avertizează că înotul și navigația sunt interzise, însă oamenii intră în continuare în apă, fără să își dea seama că în unele locuri aceasta poate deveni brusc foarte adâncă.
Viceprimarul orașului Szentendre, József Gulyás, a declarat că aproximativ 4.000–5.000 de gospodării au rămas fără apă. Orașul a distribuit 25 de tone de apă și a primit aproximativ 100 de apeluri de urgență pe zi. Femei în vârstă îi îmbrățișau și plângeau în fața agenților care aduceau apă.
Budapesta: cu bicicleta pe fundul Dunării
În capitală, nivelul fluviului, care în mod normal este de 2–3 metri și uneori ajunge până la 8 metri, a scăzut pe 4 august la un nivel record de doar 14–19 centimetri.
Fundul Dunării, ieșit la suprafață, a scos la iveală artefacte ascunse de mult timp: rămășițele unui mamut lânos, un pod distrus după cel de-Al Doilea Război Mondial, o navă militară nazistă și o bombă britanică neexplodată.
Pe 28 iulie, președintele Clubului Cicliștilor din Ungaria, Gábor Kürti, a parcurs 30 de kilometri cu bicicleta pe albia descoperită a Dunării. Imaginile au devenit rapid virale.
„Am vrut să arăt că, dacă poți parcurge 30 de kilometri pe fundul Dunării, înseamnă că, din cauza crizei climatice, am ajuns literalmente pe fundul prăpastiei”, a declarat el.
Pentru mulți, experiența a părut o aventură. Pentru Kürti, însă, a fost o tragedie:
„Când treceam pe lângă locurile unde înotam și făceam caiac în copilărie, iar acum puteam pur și simplu să merg cu bicicleta, am fost cuprins de o tristețe de nedescris. Era ca și cum aș fi privit locul unei tragedii cumplite.”
Paks și povești ale oamenilor afectați
În orașul Paks, unde se află centrala nucleară, angajații au lucrat în weekend pentru a salva peste 700 de copaci și pentru a uda spațiile verzi ale orașului. Locuitorilor li s-a interzis să folosească apa de la robinet pentru irigații, iar mulți colectează apa menajeră pentru a o reutiliza.
În cele mai sărace cartiere, criza a agravat problemele existente. Géza Orsós Renáta, în vârstă de 43 de ani și mamă a patru copii, nu a avut niciodată apă curentă în locuință. Acum, o prietenă îi aduce apă o dată pe săptămână, însă situația devine tot mai greu de suportat.
Fermierul Somogyi rezumă situația:
„Seceta va reveni și anul viitor. Este o tendință. Și putem face foarte puține lucruri în privința asta.”
Oamenii pot doar să spere că „Stânca Foametei” va dispărea din nou sub ape. Însă semnele indică faptul că astfel de perioade extreme vor deveni tot mai frecvente.
