România lansează dezvoltarea la scară largă a energiei eoliene offshore

Ministerul Energiei din România a publicat un proiect de hotărâre de Guvern care prevede concesionarea a șase perimetre maritime din Marea Neagră pentru dezvoltarea unor parcuri eoliene offshore. Capacitatea instalată totală planificată a acestor proiecte depășește 11 GW, iar atribuirea acestora va avea loc în trei etape.

Potrivit LIBERTATEA, documentul deschide calea organizării unor licitații competitive pentru investitori și creează cadrul juridic necesar valorificării potențialului eolian semnificativ al sectorului românesc al Mării Negre. Inițiativa face parte și din angajamentele asumate de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și contribuie la obiectivele Uniunii Europene privind decarbonizarea și tranziția energetică.

Prima etapă ar urma să asigure peste 3 GW până în 2035

Conform planurilor Guvernului, perimetrele vor fi oferite investitorilor în trei faze:

• Faza I (perimetrele 1–3) – aproximativ 3,1 GW;
• Faza II (perimetrele 4–5) – aproximativ 2,4 GW;
• Faza III (perimetrul 6) – până la 6 GW.

Strategia Energetică a României 2025–2035 prevede punerea în funcțiune a unei capacități de 3 GW de energie eoliană offshore până în 2035, ceea ce corespunde capacității planificate pentru prima etapă a proiectului.

Toate costurile privind construcția și dezvoltarea parcurilor eoliene offshore vor fi suportate de companiile concesionare, din fonduri proprii sau prin finanțare atrasă.

Marea Neagră are unul dintre cele mai mari potențiale eoliene din regiune

Potrivit estimărilor Ministerului Energiei, viteza medie a vântului în sectorul românesc al Mării Negre depășește 7,5 m/s, ceea ce oferă un potențial considerabil pentru producerea de energie electrică.

Totuși, diferite studii estimează diferit potențialul tehnic al regiunii. Guvernul citează o evaluare de aproximativ 76 GW, în timp ce experții Energy Policy Group (EPG) consideră că potențialul Zonei Economice Exclusive a României poate ajunge la 94 GW, dintre care aproximativ 22 GW sunt potriviți pentru turbine cu fundații fixe, iar restul pentru turbine eoliene plutitoare.

Experții subliniază că, până la mijlocul secolului, energia eoliană offshore ar putea deveni una dintre principalele surse de electricitate ale României.

Investițiile ar putea ajunge la 27 de miliarde de euro și ar crea mii de locuri de muncă

Ministerul Energiei estimează că dezvoltarea sectorului offshore va atrage investiții cuprinse între 16 și 27 de miliarde de euro, va stimula dezvoltarea lanțurilor de producție și va genera noi locuri de muncă.

Un studiu realizat de Energy Policy Group (EPG) arată că implementarea unor proiecte cu o capacitate totală de 3 GW ar putea susține până la 22.000 de locuri de muncă, dintre care peste 15.000 ar putea fi create direct în economia României, dacă va fi dezvoltată producția locală de componente pentru industria eoliană.

Cea mai mare provocare rămâne rețeaua electrică din Dobrogea

În pofida planurilor ambițioase, experții atrag atenția că principala provocare va fi infrastructura energetică.

Regiunea Dobrogea produce deja mai multă energie electrică decât consumă. Dezvoltarea noilor parcuri eoliene offshore, alături de extinderea capacităților eoliene onshore și fotovoltaice, precum și de viitoarele reactoare Cernavodă 3 și Cernavodă 4, va pune o presiune suplimentară asupra rețelei de transport al energiei.

Una dintre soluțiile esențiale este construirea liniei de curent continuu de înaltă tensiune Constanța Sud, însă aceasta este estimată să devină operațională cel mai devreme în 2031.

Analiștii cer transparență și planificare pe termen lung

Specialiștii de la Energy Policy Group recomandă autorităților să asigure transparența maximă în implementarea proiectului, să continue consultările publice, să publice documentația tehnică completă privind alegerea perimetrelor maritime și să elaboreze o strategie pe termen lung pentru dezvoltarea infrastructurii offshore.

Printre celelalte recomandări se numără coordonarea investițiilor în infrastructura portuară, pregătirea forței de muncă specializate, precum și încheierea unor acorduri sectoriale cu dezvoltatorii, după modelul aplicat în Marea Britanie și Polonia, pentru a stimula utilizarea capacităților locale de producție și consolidarea lanțului național de aprovizionare destinat viitoarelor proiecte offshore.