Transportul fluvial, amenințat de bombe și secetă. Cum pierd transportatorii români profiturile record de pe coridorul Dunării: „Nu ne rămâne decât să așteptăm ca Dumnezeu să trimită ploaia”

Atacurile asupra porturilor ucrainene de la Marea Neagră au crescut puternic cererea pentru transportul fluvial către Ucraina prin România. Însă barjele românești, nevoite să își reducă încărcătura din cauza secetei, reușesc cu greu să profite de această situație, notează publicația franceză Les Echos într-o analiză preluată de agenția Rador.

Sursa: G4Media (cu referire la Les Echos / Rador).

Din cabina de comandă, căpitanul barjei Emanuel Tudor privește cum ultimele bare de oțel sunt așezate în cala navei, rămasă pe jumătate goală. Vasul se află în portul românesc Constanța și se pregătește să urce pe Dunăre, un fluviu afectat de o secetă prelungită.

„Oricât ai reduce încărcătura, în unele locuri vor rămâne doar zece centimetri între navă și fundul apei”, oftează căpitanul companiei LVT Acti Trans, în timp ce își aprinde nervos o țigară.

Creșterea bruscă a tarifelor

Cu toate acestea, cererea pentru barjele românești care navighează pe Dunăre a fost rareori atât de ridicată. Odată cu intensificarea, de la jumătatea lunii iulie, a atacurilor rusești asupra porturilor ucrainene de la Marea Neagră, o parte din transporturile maritime de mărfuri au fost redirecționate către Constanța.

Oțelul, îngrășămintele și combustibilii sunt transferați pe barje, care urcă apoi pe Dunăre până la porturile fluviale ucrainene aflate în apropierea frontierei cu România.

Micile porturi dunărene Ismail, Reni și Ust-Dunaisk permit Ucrainei să rămână conectată la Europa, în timp ce marile porturi de la Marea Neagră, în special Odesa, sunt bombardate în mod repetat de Rusia. În august, traficul cu Ucraina prin Constanța a ajuns la aproape 500.000 de tone, de peste trei ori mai mult decât în august 2025.

Pe masa din sala de mese a navei se aprind telefoanele: alertele aeriene pentru porturile ucrainene de pe Dunăre sunt tot mai frecvente. Moscova încearcă să descurajeze transportatorii să folosească acest coridor. Miercuri, portul Ismail a fost din nou atacat.

„Cu câteva luni în urmă puteai să te plimbi prin Ismail. Acum trebuie să cobori și să te ascunzi în buncăre. Când suntem acolo, nici măcar nu risc să cobor de pe navă”, mărturisește marinarul îngrijorat Stelică Bleora.

În pofida riscurilor, echipajul navei lui Emanuel Tudor continuă cursele, iar din iulie operează doar între Constanța și Ismail. Motivul este unul important: tarifele pentru transportul cerealelor aproape s-au triplat de la jumătatea lunii iulie până la jumătatea lunii septembrie, ajungând în regiune la 58 de dolari pe tonă.

Barjele românești nu sunt suficiente pentru a acoperi cererea.

„Avem volume mari de grâu ucrainean care nu au cu ce să fie transportate; recolta din această vară a fost bună. Dar nu găsești barje pentru expediere”, spune iritată Cristina Serebriacova, director general al Asap Agri și broker la Atria Brokers.

După începutul războiului în 2022, proprietarii locali de nave și-au redistribuit ambarcațiunile către țările situate mai în amonte pe Dunăre, pe fondul prăbușirii fluxurilor de mărfuri dinspre Ucraina. Barjele revin doar treptat, astfel încât puținele nave aflate deja în zonă, precum cea a lui Tudor, pot cere tarife foarte ridicate pentru curse.

Profituri de scurtă durată

Însă seceta creează o atmosferă sumbră la bord. Din august, operatorii români de barje își încarcă navele, în medie, doar la 30% din capacitate pentru a putea naviga pe Dunăre, al cărei nivel a atins în acest an un minim istoric.

„În mod normal, transportăm cea mai mare parte a mărfurilor în perioada recoltelor de vară. Din cauza secetei, anul acesta acest lucru nu este posibil”, spune îngrijorat Corneliu Barbu, director executiv al MSG Danube Logistics.

În cabina de comandă, marinarul-mecanic Alexandru Octavian privește ploaia măruntă. Barca sa nu a mai ieșit din canal de la începutul verii, deoarece pescajul este prea mare pentru a putea urca pe Dunăre.

„Dacă și în următoarele veri navigația va fi întreruptă din cauza nivelului scăzut al apei, ținând cont de cheltuielile și salariile care trebuie plătite, companiile vor fi probabil nevoite să reducă personalul. Nu ne rămâne decât să așteptăm ca Dumnezeu să trimită ploaia”, spune el cu amărăciune.

Seceta ar putea avea consecințe mai îndelungate decât războiul din Ucraina.

„De îndată ce traficul pe Marea Neagră va reveni la normal, transportatorii de pe Dunăre vor reveni la nivelurile de activitate de dinainte de război”, avertizează Cristina Serebriacova.

Două proiecte publice finanțate de Uniunea Europeană, România și Bulgaria prevăd îmbunătățirea condițiilor de navigație pe fluviu, prin investiții de peste 400 de milioane de euro. În sudul României sunt planificate lucrări de dragare. Acestea nu vor fi finalizate mai devreme de 2028.