Evenimentele din ultimii ani, provocate în special de declanșarea războiului pe scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei, au avut un impact semnificativ asupra securității globale. Izolarea internațională a Moscovei a afectat negativ multe domenii ale țării, inclusiv economia. Cu toate acestea, industria nucleară continuă să „hrănească” economia rusă, permițând Rusiei să influențeze semnificativ statele dependente de tehnologiile și combustibilul nuclear.
Rusia controlează peste 44% din piața globală de îmbogățire a uraniului și 16% din producția de combustibil nuclear. Dintre cele 52 de reactoare construite în lume din 2017, 23 au fost realizate folosind tehnologii rusești. Acest fapt oferă Rusiei un avantaj semnificativ în domeniul nuclear și capacitatea de a exercita presiuni asupra țărilor dependente de resursele sale nucleare.
De-a lungul anilor, Rusia a creat intenționat condiții care să protejeze sectorul nuclear de sancțiuni, în cazul izolării internaționale. Numeroase contracte cu „Rosatom”, compania nucleară rusă, au fost încheiate pe o perioadă de 60 de ani, asigurând continuitatea colaborării în acest domeniu, chiar și în caz de deteriorare a relațiilor diplomatice cu partenerii.
Aceste contracte generează anual peste 10 miliarde de dolari pentru Rusia, o parte semnificativă a acestor venituri fiind direcționată către complexul militar-industrial. Astfel, țările partenere devin indirect complice la politica agresivă a Rusiei. Se estimează că, până în 2030, veniturile totale ale „Rosatom” din proiectele externe vor depăși 56 de miliarde de dolari.
Moscova a pregătit un fundament solid pentru a-și menține pârghiile de influență chiar și în condiții de instabilitate geopolitică. Rusia construiește centrale nucleare în Turcia („Akkuyu”), Egipt („El-Dabaa”) și Ungaria, creând o dependență a acestor state de tehnologiile, combustibilul și experții ruși. Această situație permite Rusiei să exercite presiuni economice și geopolitice asupra partenerilor în cazul unor acțiuni contrare intereselor Kremlinului.
Semnarea proiectelor nucleare servește mai multor scopuri. În primul rând, destabilizează securitatea nucleară globală prin colaborarea cu țări precum Iran, Bangladesh și Nigeria, unde situația politică este instabilă. Legăturile strânse ale Rusiei cu statele a căror politică se bazează pe represiune și agresiune cresc riscul terorismului nuclear și al proliferării armelor nucleare.
În al doilea rând, Rusia folosește aceste colaborări pentru a se apropia politic de statele care caută soluții ieftine pe piață, devenind ulterior dependente de presiunile și manipulările rusești. Unele state, precum Turcia, au primit credite substanțiale din partea Rusiei (25 miliarde de dolari), ceea ce le face vulnerabile la influența politică rusă în viitor.
Pentru a atrage și mai multe țări, Rusia dezvoltă reactoare modulare mici (SMR) și controlează o mare parte a îmbogățirii uraniului. Aceasta este o soluție atractivă pentru țările care suferă de lipsa resurselor energetice, dar care, în final, cad în capcana creată de Rusia. De exemplu, SUA importă 14% din combustibilul nuclear din Rusia și nu au diversificat suficient sursele, ceea ce poate deveni o problemă majoră în contextul actual.
Colaborarea a peste 20 de țări cu „Rosatom” creează o dependență care împiedică impunerea de sancțiuni asupra sectorului nuclear rus și reduce impactul acestora asupra economiei țării. Rusia poate repeta scenariul crizei energetice din Europa din 2022, când statele dependente de gazul rusesc au fost nevoite să caute rapid alternative.
Pentru a evita o situație similară în domeniul nuclear, este esențial să se caute alternative acum, fără a amâna până când Rusia va începe să exercite presiuni politice asupra țărilor partenere. Noile soluții trebuie să permită producerea de tehnologii și combustibil nuclear fără dependență de Rusia.
Independența de combustibilul, piesele de schimb și serviciile de întreținere rusești pentru țările UE, SUA și Japonia este posibilă doar prin diversificarea furnizării de combustibil nuclear și investiții în dezvoltarea reactoarelor modulare mici, care pot înlocui relațiile distructive cu Rusia.
În ciuda amplorii expansiunii nucleare, Rusia nu pune un accent deosebit pe siguranța proprie sau globală. Țara depășește semnificativ termenii recomandați de exploatare a reactoarelor nucleare, care, în medie, sunt de 30 de ani. De asemenea, experții AIEA arată că unele reactoare VVER-440 din Europa de Est, deja uzate, au fost construite fără respectarea standardelor de siguranță.
Neresponsabilitatea Rusiei poate duce la o nouă catastrofă, comparabilă ca amploare cu cea de la Cernobîl sau Fukushima. Consecințele neglijenței rusești vor afecta și alte state, având un caracter internațional.
Faptul că Rusia, unul dintre cei mai mari agresori ai secolului XXI, ignoră normele de construcție și exploatare a reactoarelor nucleare și creează condiții pentru șantajarea partenerilor, subliniază necesitatea ruperii dependenței Occidentului de resursele rusești. Dacă acest lucru nu se realizează acum, Rusia va continua să-și extindă influența nucleară și să exercite presiuni pentru atingerea unor scopuri cinice care vor submina securitatea globală.
Autor: Inna Volodina
Imagine: Ilustrativă, sursa.