Arctica nu mai este percepută ca o regiune îndepărtată, ci ca o zonă unde se suprapun interese strategice majore. Pe fondul rivalității dintre marile puteri, Statele Unite, Rusia și chiar China își întăresc atenția asupra Nordului, iar discuțiile despre Groenlanda au amplificat tensiunile și sensibilitățile în interiorul alianțelor occidentale.
În Europa, miza arctică arată diferit față de emisfera vestică. În jurul Norvegiei, condițiile sunt mai accesibile decât în nordul Canadei sau în Alaska, iar o parte semnificativă a populației trăiește deja dincolo de Cercul Polar. În acest spațiu, prezența rusă este constantă, cu nave care tranzitează frecvent zona, iar proximitatea bazei strategice ruse din Peninsula Kola rămâne un element cheie pentru securitatea continentului.
Oficialii și experții nordici atrag atenția că Rusia își menține activele critice în Arctica, inclusiv componente ale flotei nucleare și capabilități aeriene și maritime considerate încă funcționale. Din această perspectivă, regiunea devine un punct de presiune permanent, în care activitatea militară, supravegherea și spionajul capătă un rol tot mai important.
În paralel, disputa diplomatică legată de Groenlanda este privită ca un test de solidaritate între aliați, în special pentru Danemarca, care păstrează controlul asupra insulei. Pentru europeni, subiectul nu este doar despre resurse și rute comerciale, ci și despre apărarea principiilor de suveranitate și integritate teritorială, într-un moment în care stabilitatea în Nord poate influența direct echilibrul de securitate în restul continentului.