Într-un local din centrul orașului Houston, Matthew Goitia, director al companiei Pelorus Terminals, își prezintă viziunea inițială privind modernizarea și construirea unor terminale maritime capabile să amestece, să exporte țiței și să transporte produse chimice către Venezuela, relatează Reuters într-un reportaj amplu.
Proiectul, estimat la valori cuprinse între 250 de milioane și un miliard de dolari, presupune reabilitarea unui terminal petrolier existent în Venezuela, edificarea unui nou terminal pentru țiței și transformarea infrastructurii vechi pentru transportul de produse chimice și alte mărfuri. Planul include și extinderea capacităților de stocare, modernizarea cheiurilor și asigurarea alimentării cu energie electrică, procese care ar putea dura între trei și zece ani.
Numeroase detalii rămân însă neclare, inclusiv obținerea aprobărilor din partea guvernului Statelor Unite. În plus, orice demers pe teritoriul Venezuelei ar necesita sprijinul autorităților locale și al companiei petroliere de stat PDVSA. Chiar și așa, aceste obstacole nu descurajează apariția unor inițiative ambițioase.
În birourile din Houston, oraș considerat inima industriei petroliere americane, directori, antreprenori și investitori caută oportunități pentru a se implica în proiectele menite să valorifice rezervele uriașe de țiței ale Venezuelei, considerate cele mai mari din lume.
„Jucătorii mai mici sunt gata să-și asume riscuri. Venezuela este ca o lume pierdută”, spune Goitia, făcând trimitere la legenda El Dorado. El afirmă că a purtat deja discuții cu investitori în capital de risc și că organizează întâlniri cu operatori petrolieri independenți, dispuși să își investească propriile resurse pentru a explora zăcăminte încă neconfirmate, toți având în vedere intrarea pe piața venezueleană.