Decizia Iranului de a închide Strâmtoarea Ormuz a provocat reacții imediate pe piețele energetice, iar analiștii avertizează că impactul cel mai sever va fi resimțit în Asia. Regiunea, puternic dependentă de importurile de petrol și gaze din Golf, se confruntă cu riscuri majore în cazul unei blocări prelungite a acestei rute strategice.
Strâmtoarea Ormuz, situată între Iran și Oman, reprezintă una dintre cele mai importante căi maritime pentru transportul petrolului la nivel global. Aproximativ 13 milioane de barili de țiței pe zi au tranzitat această rută în 2025, ceea ce înseamnă aproape o treime din fluxurile maritime mondiale de petrol. O eventuală închidere de durată ar putea împinge prețul barilului peste pragul de 100 de dolari, potrivit estimărilor unor analiști.
Pe lângă petrol, aproape 20% din exporturile globale de gaze naturale lichefiate provenite din regiunea Golfului trec prin Ormuz. Qatar, unul dintre cei mai mari furnizori de GNL din lume, este direct afectat. În Asia de Sud, Pakistan și Bangladesh sunt considerate deosebit de vulnerabile, având capacități reduse de stocare și o dependență majoră de livrările din Qatar și Emiratele Arabe Unite.
India se confruntă cu un risc dublu, atât în ceea ce privește importurile de petrol, cât și cele de GNL, o mare parte dintre acestea fiind legate de prețul internațional al țițeiului. Thailanda, Coreea de Sud și Filipine sunt, de asemenea, expuse la creșterea prețurilor, în timp ce Malaysia ar putea beneficia relativ, fiind exportator de energie.
China, cel mai mare importator mondial de petrol, este semnificativ expusă, însă dispune de stocuri considerabile și de surse alternative de aprovizionare care îi oferă un anumit grad de protecție pe termen scurt. Aproximativ 40% din importurile sale de petrol tranzitează Strâmtoarea Ormuz, însă rezervele existente și diversificarea furnizorilor ar putea atenua efectele imediate ale unei crize prelungite.