Conducerea de la Teheran refuză, până acum, să accepte cererile Washingtonului privind limitarea programului nuclear și a celui balistic, deși presiunea americană a crescut vizibil. În cercurile de la Casa Albă, poziția Iranului a stârnit surprindere, iar emisarul special al președintelui Donald Trump, Steve Witkoff, a spus public că liderul SUA se întreabă de ce Iranul nu a „capitulat” și nu a venit cu concesii clare.
Mesajul transmis de partea americană este că opțiunile Washingtonului sunt multiple, inclusiv pe fondul unei prezențe militare puternice în regiune. Totuși, experții citați în presa internațională susțin că, din perspectiva regimului iranian, cedarea în chestiunile esențiale cerute de SUA ar putea fi percepută intern ca slăbiciune și ar deschide o spirală de presiuni care ar amenința chiar stabilitatea puterii. În această logică, conducerea ar considera că riscul politic al concesiilor poate fi mai mare decât riscul unei confruntări.
Reacția oficială a Teheranului a venit rapid: ministrul de externe Abbas Araqchi a respins ideea de „capitulare”, afirmând că Iranul nu acționează sub astfel de termeni și invocând orgoliul național. În același timp, el a lăsat deschisă ușa negocierilor, susținând că o soluție diplomatică rămâne posibilă, chiar dacă tonul public este dur.
În esență, disputa se poartă nu doar pe detalii tehnice legate de programe, ci și pe semnalul politic al unei eventuale retrageri. Pentru Teheran, a accepta condițiile în forma cerută de Washington ar însemna să piardă pârghii considerate vitale; pentru Washington, refuzul iranian este interpretat drept rezistență la descurajare și o încercare de a câștiga timp în negocieri.