Într-o dimineaţă din 2020, Victor Sharrah s-a trezit cu o privelişte şocantă: colegul său de apartament avea urechi ascuţite, ochi gigantici şi o gură largă, până la marginile feţei. Apoi a intrat în cameră prietena lui şi faţa ei era la fel, a povestit Sharrah la CNN, potrivit News.ro.
Încercând să-şi păstreze calmul, bărbatul de 59 de ani a ieşit să îşi plimbe câinele, dar a observat că feţele trecătorilor erau de asemenea deformate. „Primul meu gând a fost că m-am trezit într-o lume a demonilor”, a declarat el pentru AFP, prin telefon, de la domiciliul său din Tennessee (SUA)
Fiecare dintre feţele cândva familiare avea acum o grimasă grotescă, ochi alungiţi şi riduri adânci. Atunci când se întorceau într-o parte, le apăreau brusc urechi ascuţite, asemănătoare cu cele ale lui Spock, prim-ofiţerul vulcanian de pe USS Enterprise din Star Trek, a povestit el.
„Am început să intru în panică” şi să mă gândesc că „urma să fiu internat într-un salon de psihiatrie”, îşi reaminteşte Sharrah, care este de profesie bucătar.
PMO: Boala care te face să vezi „demoni” și „elfi”
Însă nu-şi „pierduse complet minţile”. Un studiu a făcut lumină asupra acestei tulburări vizuale, extrem de rare, cunoscută sub numele de prosopometamorfopsie (PMO), care distorsionează chipurile fără a împiedica, totuşi, recunoaşterea lor.
Şi în timp ce Victor Sharrah vede chipuri cu aspect demonic, alţii percep trăsături elfice, a explicat pentru AFP Antonio Mello, cercetător specializat în PMO. Unii văd o jumătate de faţă sub cealaltă, alţii văd chipuri violete sau verzi sau feţe în continuă mişcare.
Uneori, boala se manifestă doar câteva zile. Însă deşi au trecut mai mult de trei ani, Victor Sharrah încă suferă de ea. Însă spre deosebire de alţi pacienţi, el încă vede feţele normale atunci când sunt bidimensionale, pe ecran sau pe hârtie.
Această caracteristică unică i-a permis lui Antonio Mello şi altor cercetători de la Darthmouth College (SUA) să creeze primele imagini, aproape la fel de realiste ca fotografiile, reprezentând percepţia chipurilor de către persoanele cu PMO, au explicat ei într-un studiu publicat vineri în revista medicală The Lancet.
Pentru a crea aceste imagini, cercetătorii i-au cerut lui Victor Sharrah să compare fotografiile feţelor lui Antonio Mello şi ale unei alte persoane pe un ecran de calculator cu distorsiunile pe care le putea vedea pe feţele lor reale. O astfel de comparaţie fusese dificilă anterior, deoarece atunci când alte persoane cu aceeaşi tulburare priveau orice imagine a unei feţe, vedeau distorsiuni.
A trăi cu prosopometamorfopsie este „mult mai traumatizant decât transmit aceste imagini”, spune Victor Sharrah. „În realitate, faţa se mişcă şi vorbeşte”, adaugă el.
Cercetătorii nu știu cauza bolii, doar că „ceva s-a întâmplat în creier”
Cauza exactă a acestei tulburări rămâne necunoscută. Jason Barton, neurolog la Universitatea din British Columbia, care nu a fost implicat în acest nou studiu, a declarat pentru AFP că este vorba despre „un simptom” cu cauze multiple. În majoritatea cazurilor studiate de acest cercetător, „ceva s-a întâmplat în creier în corelaţie cu această experienţă anormală”.
Într-adevăr, Victor Sharrah are o leziune cerebrală, rezultatul unei răni suferite în timp ce lucra ca şofer de camion, în 2007. Dar, potrivit lui Antonio Mello, aceasta nu are legătură cu tulburarea sa, deoarece imaginile RMN au localizat leziunea în hipocampus, o parte a creierului „care nu este asociată cu reţeaua de procesare a imaginilor”.
Până în prezent, 75 de cazuri de prosopometamorfopsie au fost raportate în literatura ştiinţifică. Cu toate acestea, laboratorul cercetătorilor a fost contactat de peste 70 de pacienţi în ultimii trei ani.
Simptomele terifiante ale tulburării fac ca aceasta să fie adesea diagnosticată greşit ca schizofrenie sau psihoză, potrivit lui Antonio Mello. Victor Sharrah a descoperit PMO abia după ce şi-a povestit experienţa într-un grup de sprijin virtual pentru bolnavii bipolari. A fost o mare uşurare: „însemna că nu eram psihotic”
Bărbatul de 59 de ani, a cărui vedere este impecabilă, obişnuieşte acum să poarte ochelari cu tentă verde, care reduc amploarea distorsiunilor faciale. Roşul le intensifică, a adăugat el.
În plus faţă de culoare, şi percepţia adâncimii pare să joace un rol. Deşi Victor Sharrah nu vede distorsiunile pe ecranele plate, acestea au început să apară atunci când cercetătorii i-au dat un echipament de realitate virtuală, potrivit lui Antonio Mello.