Economia Rusiei a ajuns într-o stare pe care o analiză o compară cu „zona morții” din alpinism: un punct în care sistemul continuă să funcționeze, dar își consumă treptat resursele și își reduce șansele de refacere. În acest tablou, Kremlinul pare să se teamă mai mult de turbulențele unei eventuale demobilizări decât de costul continuării războiului.
Potrivit analizei, modelul economic s-a „fixat” într-un echilibru negativ: exporturile aduc mai puțin, deficitul bugetar devine mai greu de acoperit, iar creșterea s-a redus la aproximativ 1% în 2025, cu perspective mai slabe pentru anul următor. În același timp, costurile de finanțare și presiunea asupra bugetului limitează spațiul de manevră al autorităților.
Un element-cheie este divizarea economiei în două „metabolisme”. Pe de o parte, industria militară și sectoarele conectate primesc prioritate la forță de muncă, capital și importuri și continuă să se extindă. Pe de altă parte, economia civilă — afaceri private, industrie de consum, servicii — rămâne subfinanțată și se contractă, iar această polarizare devine tot mai greu de reversat fără o nouă criză.
Explicația pentru teama de demobilizare este că oprirea sau reducerea bruscă a „pompei” de cheltuieli militare ar putea declanșa un șoc: scăderea comenzilor, revenirea pe piața muncii a unor oameni dependenți de economia de război și presiuni sociale într-un moment de stagnare. Astfel, pentru Moscova, riscul nu este doar „cât costă războiul”, ci și ce se întâmplă economic și politic dacă acesta se încheie.