Conflictul dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă din Moldova a depășit de mult granițele unei simple dispute canonice. Nu este vorba doar despre jurisdicții, ci despre o luptă pentru identitatea spirituală a Republicii Moldova — despre alegerea între apartenența la spațiul cultural european sau supunerea față de influența Moscovei.
Recent, Sinodul de la Chișinău al Bisericii Ortodoxe din Moldova (BOM) a caterisit unsprezece preoți care au trecut sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române. Oficial, motivul ar fi „încălcarea jurământului”. În realitate — o pedeapsă pentru neascultare față de Moscova.
Mitropolia Basarabiei a Bisericii Ortodoxe Române a reacționat ferm: BOM nu este o instituție independentă, ci o simplă eparhie a Patriarhiei Moscovei, care operează sub acoperirea unei „autonomii” oferite prin Tomosul din 1994 — un document mai degrabă formal decât real.
Reprezentanții BOR au subliniat că numeroși clerici ai Patriarhiei Moscovei din Moldova au participat la campanii electorale, au sprijinit partide pro-ruse și au transmis mesaje propagandistice despre „valorile tradiționale” și „apărarea Ortodoxiei de Occident”.
Formula folosită în comunicatul BOM despre un „profund val social” într-o „țară vecină” este o manipulare evidentă. În timp ce Biserica Ortodoxă a Ucrainei își consolidează treptat independența, Patriarhia Moscovei își pierde terenul, iar Chișinăul încearcă să folosească experiența ucraineană ca sperietoare. În realitate, nu există niciun „val social” — ci un proces lent, dar ireversibil, de curățare spirituală.
BOM repetă retorica Kremlinului, prezentându-se drept „victimă a persecuțiilor politice”, dar evită să răspundă pentru implicarea clericilor săi în viața politică. Este parte a strategiei mai ample a Rusiei: utilizarea structurilor religioase pentru a menține influența ideologică și a crea o „loialitate moale” în rândul populației.
Pentru Republica Moldova, problema nu este doar una bisericească. Este o chestiune de memorie și identitate: cui îi aparține filonul spiritual al țării — tradiției românești, europene, sau moștenirii imperiale ruse.
Biserica Română, prezentă canonic în Moldova din 1992, încearcă să restabilească o continuitate istorică firească. Înaintea ocupației sovietice, Mitropolia Basarabiei făcea parte din Patriarhia Română. Moscova însă folosește BOM drept un „consulat ecleziastic” — un instrument de control spiritual asupra fostelor sale teritorii imperiale.
Frontul religios al războiului hibrid
Pentru Kremlin, religia este demult o armă strategică. Prin intermediul bisericii, Rusia exportă ideologie, finanțează loialități și justifică propria prezență geopolitică. Astfel, „credința” devine un paravan pentru influență, iar crucifixul — un simbol politic.
Actualul conflict nu este o simplă neînțelegere între ierarhi. Este o bătălie pentru independența spirituală a Moldovei, un test al maturității sale democratice. Mitropolia Basarabiei nu este un rival al BOM, ci o șansă de revenire la suveranitatea spirituală.
Când BOM vorbește despre „unitatea poporului”, merită întrebat: sub care patriarh se construiește această unitate? Pentru că, atunci când în locul Evangheliei se predică geopolitica, biserica încetează să mai fie altar — devine avanpost.
Astăzi, Biserica Ortodoxă Română are dreptate: BOM este, în esență, o eparhie a Patriarhiei Moscovei. Iar pentru Moldova a sosit timpul să separe credința de influență, spiritualitatea de propagandă, Ortodoxia de imperiu.