Parlamentul ucrainean a adoptat marți, 20 august 2024, o lege privind reglementarea activităților organizațiilor religioase, care ar trebui să facă imposibilă funcționarea bisericilor afiliate Rusiei, care poartă un război împotriva Ucrainei. Aceasta se referă în special la Biserica Ortodoxă Ucraineană (UOC).
Aceasta mai este numită și Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei (UOC MP), deși oficial UOC nu are prefixul MP în numele său. „În favoarea” proiectului de lege au votat 265 de deputați ai poporului. Legea va intra în vigoare în 30 de zile de la data publicării.
Acest proiect de lege:
- stabilește restricții pentru organizațiile religioase privind legăturile cu Biserica Ortodoxă Rusă, ale cărei activități sunt interzise în Ucraina;
- definește ce se înțelege exact prin astfel de legături;
- prevede un termen limită pentru ca organizațiile ucrainene să scape de aceste legături;
- definește procedura de supraveghere de către stat a respectării acestei cerințe;
- acordă organismelor de stat autoritatea de a interacționa cu organizațiile religioase care nu au putut sau nu au dorit să îndeplinească singure cerințele legii.
Ce este Biserica Ortodoxă a Patriarhiei Moscovei (UOC MP)? Care este diferența sa radicală față de Biserica Ortodoxă a Ucrainei? Pentru a înțelege mai bine cum a ajuns Biserica Rusă în Ucraina, trebuie să ne adâncim puțin în istorie. Ambele își trag rădăcinile până în anul 988, când Vladimir cel Mare a botezat Rusia.
De fapt, istoria Patriarhiei Moscovei începe după ce mongolii au atacat Kievul în 1240, când Mitropolitul Iosif al Kievului a murit. Succesorul său, mitropolitul Maximus, și-a mutat reședința din Kievul distrus, mai aproape de conducătorii Hoardei de Aur, la Vladimir-on-Klyazma. Mitropoliții următori, deși se numeau încă mitropoliți ai Kievului, se aflau deja la Moscova, care a devenit centrul de colectare a tributului pentru Hoardă. Dar, în 1448, Biserica Ortodoxă a Moscovei (acesta era numele acestui stat la acea vreme) și-a proclamat separarea de Mitropolia de la Kiev a Patriarhiei Ecumenice și autocefalia sa, fără permisiunea Patriarhiei Ecumenice.
Biserica Ortodoxă Ucraineană a încercat să devină pe deplin independentă de influența Moscovei încă din secolul al XVII-lea. Ea a reușit să realizeze acest lucru în 2019. La 6 ianuarie 2019, ceea ce credincioșii ucraineni au așteptat atât de mult s-a întâmplat. În Biserica Sfântul Gheorghe din Istanbul, după o slujbă comună cu Mitropolitul Epifanie al Kievului și al întregii Ucraine, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a semnat Tomosul privind autocefalia PCU. În cele din urmă, Biserica ucraineană a devenit recunoscută, autoguvernată și independentă.
Acum merită să trecem de la componenta istorică la situația reală a UOC-MP în Ucraina modernă și la activitatea reprezentanților autocefaliei.
În prezent, reprezentanții Bisericii Ortodoxe a Patriarhiei Moscovei au încălcat în mod repetat legislația ucraineană. Clericii UOC-MP îl comemorează pe Patriarhul Kirill în timpul serviciilor divine. Sau comemorat, dar oprit doar în 2022, nu la începutul războiului în 2014. La urma urmei, înainte de invazia la scară largă, în conformitate cu propria sa cartă, UOC a fost considerată parte a Bisericii Ortodoxe Ruse. Prin decizia Consiliului din 27 mai 2022, referințele la o astfel de dependență au fost eliminate din cartă.
Cu toate acestea, expertiza religioasă a Serviciului de Stat pentru Etno-politică și Libertatea de Conștiință a ajuns la concluzia că UOC continuă să păstreze legătura ecleziastică și canonică cu Biserica Ortodoxă Rusă. Cu alte cuvinte, noua versiune a statutului aprobată după izbucnirea războiului la scară largă nu a dus la o ruptură între UOC și Biserica Ortodoxă Rusă: prima rămâne parte a celei de-a doua. În plus, miniștrii UOC-MP au încălcat în mod repetat legislația prin organizarea de slujbe în limba rusă și prin stabilirea statutului limbii ucrainene ca nepotrivită pentru serviciile divine.
Mulți alți preoți au fost reținuți pentru distribuirea de videoclipuri pro-rusești, simboluri comuniste, iar unii dintre ei au încercat să restaureze URSS. Anterior, SBU a declarat că procedurile se referă în principal la trădarea de stat, colaborarea și complicitatea cu Rusia. De asemenea, forțele de ordine investighează cazuri privind agitația publică pentru ură religioasă, vânzarea de arme de foc și distribuirea de pornografie infantilă.
Pentru a rezuma, putem spune cu siguranță că Biserica Ortodoxă Ucraineană (MP) este un instrument de propagandă al Federației Ruse, pe care Kremlinul l-a folosit în mod activ timp de 33 de ani de independență a Ucrainei, afectând atât mințile cetățenilor, cât și economia statului. Kievul ia acum decizia necesară, la care organele legislative lucrează de mai bine de doi ani. Acest lucru confirmă statutul Ucrainei de stat independent din punct de vedere spiritual, care este gata să expulzeze de pe teritoriul său orice element asociat cu agresorul.