Războiul dintre Rusia și Ucraina depășește cadrul est-european, având implicații semnificative pentru întreaga lume. Conflictul nu este doar o manifestare a ambițiilor revanșarde ale unui fost imperiu față de fostele sale teritorii coloniale, ci reflectă și o tendință mai amplă de re-autocratizare care a început să prindă avânt în Rusia din 1999 și care afectează democrațiile globale.
Este adesea greșit perceput că acest război este o problemă exclusivă a regiunii est-europene. Termenii precum „criza ucraineană” sau „războiul din Ucraina” sugerează că situația ar putea fi doar o problemă locală. În realitate, Ucraina este o victimă a unor tendințe internaționale distructive mai ample, și conflictul este doar o fațetă a unor evoluții regresive mai largi în geopolitica mondială.
Istoric și comparativ, războiul ruso-ucrainean se integrează în contextul imperialismului postsovietic al Rusiei și reflectă regresele democratice care au caracterizat sfârșitul secolului XX. Atacul Rusiei asupra Ucrainei este, prin urmare, o extensie a unor patologii mai largi care afectează nu doar Europa de Est, ci și alte părți ale lumii. Astfel, „criza ucraineană” nu este doar un eveniment local, ci o manifestare a unor tendințe globalizate de instabilitate.
În același timp, conflictul are implicații majore pentru viitorul Europei și pentru principiul inviolabilității frontierelor. Este vorba despre dreptul de existență al unui stat membru al ONU și al unei republici fondatoare a organizației. Rezultatul acestui război ar putea influența grav ordinea internațională și ar putea genera conflicte armate și curse ale înarmărilor în alte regiuni.
Un eventual succes al Rusiei ar putea perturba grav ordinea și legislația internațională, generând conflicte și instabilitate în alte părți ale lumii. Pe de altă parte, o victorie a Ucrainei ar avea efecte pozitive majore la nivel global. În primul rând, ar întări ordinea internațională bazată pe reguli stabilite după 1945 și ar reînvia procesul de democratizare globală, care a stagnat în ultimii ani. În al doilea rând, ar stimula inovația și revitalizarea în diferite domenii, de la tehnologie la administrație publică.
Războiul ruso-ucrainean este parte a unei serii de conflicte internaționale ce reflectă tendințele expansioniste ale unor state puternice după sfârșitul Războiului Rece. Exemplele includ anexarea Kuweitului de către Irak în 1990, atacurile Serbiei asupra fostelor republici iugoslave și, mai recent, expansionismul Rusiei în Ucraina. Aceste conflicte subliniază o tendință globală de înlocuire a dreptului internațional cu principiul „puterea face dreptate”.
Pe lângă Rusia, alte puteri regionale, precum China, își extind influența prin încălcarea regulilor internaționale, iar alte state revizioniste ar putea avea planuri similare. Astfel, viitorul ordinii internaționale depinde de modul în care conflicte precum cel din Ucraina se vor încheia și de capacitatea comunității internaționale de a răspunde provocărilor globale emergente.