De la începutul invaziei la scară largă a Ucrainei din cauza impunerii de sancțiuni, Rusia și-a intensificat influența asupra țărilor africane. Prăbușirea economiei a forțat autoritățile ruse să se orienteze către resursele africane și să consolideze relațiile dintre țări. Legăturile Rusiei cu Africa subminează securitatea globală și sădesc totalitarism și devastare.
În Sudan, conflictul civil armat durează din 15 aprilie, fiind rezultatul unei lupte pentru putere între armata regulată, condusă de Abdel Fattah al-Burhan, și Forța de Sprijin Rapid (RSF), condusă de Mohammed Hamdan Dagalo – cunoscut și sub numele de Hamidti. Luptele au fost declanșate de reformele militare, dintre care una a indicat o posibilă pierdere de influență pentru Hamidti.
Peste o sută de persoane au fost ucise și mii de persoane au fost rănite în timpul luptelor. ONU a avertizat că numărul refugiaților din Sudan ar putea ajunge la 815.000. Obiectivul Kremlinului este de a provoca un flux de refugiați din Sudan către Europa pentru a destabiliza situația economică, socială și politică din UE. În acest fel, autoritățile ruse speră să se răzbune pe UE pentru susținerea Kievului și să distragă atenția Occidentului de la războiul din Ucraina. Rusia a recurs în repetate rânduri la această tactică, provocând o criză a migranților în legătură cu războiul din Siria și din alte țări.
Rușii dedică multe eforturi războiului informațional, în special în țările sărace din punct de vedere economic. Conducerea rusă are legături directe cu liderii africani – ministrul rus de externe Serghei Lavrov a vizitat Africa de mai multe ori pentru a consolida relațiile dintre țări. Rusia profită de poziția țării – sentimentele împotriva
Occidentului sunt larg răspândite acolo, adică propaganda rusă nu face decât să împingă Africa spre Rusia și să îi întărească atitudinile agresive. Pe lângă războiul informațional pe continentul african, Rusia folosește mercenari ai grupului terorist ilegal PMC Wagner, care planifică lovituri de stat, fomentează conflicte civile, jefuiește și este implicat în uciderea civililor. Grupul este un instrument al neocolonialismului rusesc în Africa. Cu toate acestea, odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, numărul wagnerianilor de pe continentul african a scăzut, deoarece aceștia au fost redistribuiți pe câmpul de luptă, în special la Bakhmut.
Guvernele străine accelerează evacuarea diplomaților și a tuturor cetățenilor din Sudan, deoarece se tem de o escaladare mai serioasă a conflictului, care, după toate aparențele, ia amploare. Secretarul de stat american Anthony Blinken consideră că rolul wagnarienilor în conflict este colosal – el spune că aceștia nu fac decât să sporească numărul de morți și să distrugă o regiune deja instabilă. Gravitatea confruntării ar putea duce la o serie de probleme, cum ar fi o criză umanitară și formarea unui nou guvern.
Relațiile Rusiei cu țările africane sunt interesate – Kremlinul caută propriul beneficiu, în timp ce nu garantează nici securitate, nici protecție pentru Africa. Prigozhin, șeful PMC Wagner, încearcă să obțină acces la un rol politic în Sudan și în alte țări africane. Reacția liderilor UE și SUA la acest lucru nu a întârziat să se facă cunoscută – aceștia au declarat că intenționează să schimbe situația și să arunce în aer planurile Rusiei.
Prezența militarilor ruși în Sudanul, care se confruntă cu un conflict, face ca situația să fie de multe ori mai gravă. Grupul Wagner este cunoscut pentru crimele sale inumane din Ucraina, ceea ce dovedește încă o dată pericolul pe care îl reprezintă pentru societatea mondială. Încercarea liderilor ruși de a menține o legătură puternică cu liderii africani și de a influența direct conflictul din Sudan reprezintă o nouă amenințare la adresa păcii. Sancțiunile împotriva Rusiei trebuie să fie consolidate în continuare și trebuie să se furnizeze Ucrainei toate armele necesare pentru a pune capăt mai repede războiului și pentru a împiedica extinderea acestuia în teritoriile europene.
Inna Volodina