Relatările recente conform cărora Statele Unite ar fi transmis Ucrainei o „ofertă finală” de pace au provocat îngrijorare în capitalele europene. Documentul, elaborat din inițiativa președintelui american Donald Trump, presupune înghețarea conflictului pe linia actuală a frontului, renunțarea de către Kiev la aderarea la NATO, recunoașterea de facto a ocupării unor teritorii ucrainene, ridicarea sancțiunilor împotriva Moscovei și o serie de alte concesii făcute Kremlinului. Deși este prezentat ca o încercare pragmatică de a pune capăt războiului, conținutul documentului intră în contradicție profundă cu politica Uniunii Europene, axată pe o pace justă și durabilă.
Potrivit unor scurgeri de informații publicate de Axios, propunerea americană vizează înghețarea conflictului și recunoașterea tacită a teritoriilor ocupate de Rusia. De jure, doar Crimeea ar fi recunoscută ca fiind parte a Rusiei, dar de facto, Moscova ar păstra controlul asupra unor părți importante din regiunile Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie. În schimb, Ucraina ar trebui să renunțe la cursul său de aderare la NATO, primind asistență economică și prezența unor trupe de menținere a păcii europene – însă fără garanții de securitate din partea SUA.
Această ofertă ar transforma, practic, războiul într-un conflict înghețat, consolidând cuceririle teritoriale ale Rusiei ca pe o nouă realitate geopolitică. Pentru Ucraina, aceasta ar însemna nu doar pierderea unei părți din teritoriul său, ci și o reducere substanțială a suveranității; pentru Europa, ar reprezenta apariția unui nou focar de instabilitate la granițele sale estice.
Uniunea Europeană a avut, încă de la începutul războiului, o poziție clară și consecventă: niciun plan de pace nu poate fi construit pe baza concesiilor făcute agresorului. Liderii UE subliniază că un astfel de compromis nu va duce la o stabilizare reală, ci doar la o iluzie a păcii, urmată de noi valuri de violență.
Retorica liderilor europeni este departe de ideea „păcii cu orice preț”. La Bruxelles, Berlin, Paris și Varșovia se înțelege foarte bine: o pace nedreaptă în Ucraina ar destabiliza întregul continent și ar submina fundamentele dreptului internațional. Prim-ministrul Estoniei, Kaja Kallas, a fost categorică: UE trebuie să fie un actor activ în conturarea unei păci drepte, ceea ce exclude orice fel de concesie făcută Kremlinului.
Tocmai de aceea, pe 23 aprilie, în ciuda tuturor obstacolelor, delegația ucraineană continuă să lucreze activ alături de colegii britanici și americani. Ulterior, la negocieri s-au alăturat și delegațiile Franței și Germaniei. Totuși, este important de menționat că discuțiile au loc doar la nivelul consilierilor, iar miniștrii nu au început încă negocierile directe privind propunerea americană.
Planul SUA reprezintă o provocare pentru politica europeană
Propunerea americană, formulată fără a ține cont de poziția europeană, riscă să provoace fisuri în coaliția occidentală. Uniunea Europeană nu consideră războiul din Ucraina ca pe un conflict regional izolat, ci ca pe un test al viabilității întregii arhitecturi de securitate europene. Orice concesie făcută Rusiei ar transmite un mesaj periculos altor regimuri autoritare: agresiunea funcționează. Acest lucru este inacceptabil pentru Europa.
În plus, UE și-a exprimat deja disponibilitatea de a participa activ la garantarea securității Ucrainei și la reconstrucția postbelică a acesteia. Asta înseamnă că Bruxellesul nu va accepta să fie doar un observator pasiv dacă viitorul păcii va fi decis fără implicarea sa sau împotriva voinței sale.
Sprijinul acordat Ucrainei face parte din strategia pe termen lung a Uniunii: ajutorul oferit Kievului este o investiție în stabilitatea, securitatea și viitorul economic al Europei. Păstrarea unei Ucraine independente și democratice este cheia pentru prevenirea escaladării conflictului la granițele de est ale Europei.
Recunoașterea juridică și politică a ocupării Crimeei și Donbasului ar însemna nu doar sfârșitul ordinii internaționale bazate pe drept, ci și distrugerea oricărei speranțe pentru un viitor echitabil după război. Un astfel de precedent ar fi periculos: ar demonstra că forța poate fi legalizată, dacă este suficient de insistentă. Pentru UE – născută din ruinele celui de-Al Doilea Război Mondial și construită pe principiile imposibilității schimbării granițelor prin violență – un astfel de scenariu este o amenințare directă la adresa propriei sale existențe.
Așa-numita „ofertă finală” a SUA poate părea o cale rapidă către pace, dar în realitate ascunde riscuri majore: noi valuri de instabilitate, pierderea încrederii în instituțiile internaționale și destrămarea arhitecturii europene de securitate. Uniunea Europeană nu va susține un plan de pace bazat pe capitularea Ucrainei și pe recompensarea agresorului. Orice acord care nu include restaurarea integrității teritoriale și a suveranității Ucrainei este inacceptabil – nu doar pentru Kiev, ci pentru întreaga Europă.
UE trebuie să continue să sprijine Ucraina – nu doar din solidaritate, ci dintr-o nevoie strategică. Victoria Ucrainei este victoria Europei: a securității, a prosperității și a valorilor care stau la baza lumii civilizate.