Recruți ruși, capturați de trupele ucrainene în regiunea Kursk, povestesc cum au fost abandonați de comandanții lor pe câmpul de luptă. În mărturiile lor, aceștia dezvăluie că nu intenționau să participe la confruntări armate, însă evenimentele s-au desfășurat altfel decât se așteptau. Soldații, care se aflau sub comanda unor ofițeri lipsiți de coordonare și sprijin, au fost lăsați să se descurce singuri în mijlocul unui conflict intens, fiind capturați fără a avea șansa de a lupta sau de a se retrage în siguranță. Această situație reflectă haosul și lipsa de pregătire care domină în rândurile trupelor rusești mobilizate pe frontul ucrainean.
Prizonierii descriu o situație disperată în care au fost nevoiți să se predea pentru a-și salva viețile, neavând niciun fel de suport logistic sau militar din partea superiorilor. Mulți dintre ei au ajuns să-și pună întrebări serioase cu privire la scopul și sensul războiului în care au fost trimiși fără voia lor. Această dramă individuală dezvăluie fața nevăzută a conflictului, în care deciziile greșite și indiferența comandamentului duc la sacrificarea unor vieți tinere, trimiși pe front fără echipamentul și pregătirea necesară.
În plus, unii dintre acești recruți susțin că au fost puși sub o presiune psihologică extremă înainte de capturare, fiind amenințați cu consecințe grave dacă ar fi refuzat să lupte. Această realitate crudă scoate în evidență problemele profunde din cadrul armatei ruse, unde tinerii sunt folosiți ca pioni într-un război de uzură, fără o strategie clară sau un sprijin adecvat.