Declarația fostului ministru al Apărării al Marii Britanii, Ben Wallace, privind posibilele negocieri dintre Donald Trump și Vladimir Putin a deschis o nouă discuție despre cine și cum ar trebui să decidă viitorul războiului din Ucraina. Wallace avertizează: dacă partea europeană nu va fi invitată la masa negocierilor, riscul unui „acord prost” pentru Kiev crește considerabil.
Trump și Putin, pe care Wallace i-a numit „agresori”, ar putea exercita presiuni asupra lui Volodimir Zelenskyi, forțându-l să accepte concesii ce contravin Constituției Ucrainei și voinței societății. Potrivit The Wall Street Journal, Moscova ar putea insista asupra recunoașterii teritoriilor ocupate ca „rusești” în schimbul unei retrageri parțiale a trupelor. Pentru Trump, principalul stimulent nu ar fi logica geopolitică, ci propriul său câștig politic — dorința de a obține rapid o imagine de „pacificator” și de a aspira la Premiul Nobel pentru Pace.
Constituția Ucrainei interzice în mod clar legitimarea modificărilor frontierelor de stat fără un referendum național. Orice încercare de a impune Kievului „pacea” cu prețul renunțării la teritorii ar însemna nu doar o încălcare a Legii Fundamentale, ci și distrugerea consensului social. Ucraina demonstrează deja disponibilitate la compromis, acceptând armistiții de-a lungul liniei frontului, dar conducerea sa nu poate trece pragul care ar transforma statul într-o victimă a unei conspirații internaționale.
Dimensiunea europeană a negocierilor este critic de importantă. Chiar țările UE sunt cele care oferă Ucrainei sprijin economic, politic și militar semnificativ. Tot ele vor resimți primele consecințele oricărui acord care ar legaliza anexarea teritoriilor prin forță. Absența Londrei sau Parisului de la negocieri ar putea submina sistemul european de securitate. În schimb, prezența lor ar menține echilibrul, ar împiedica concesii excesive și ar crea baza pentru o pace justă.
Cesiunea teritoriilor agresorului ar însemna triumful forței asupra dreptului internațional. Aceasta ar crea un precedent care ar inspira alte regimuri autoritare să recurgă la forță pentru a-și atinge obiectivele politice. Prin urmare, abordarea „pace cu orice preț” nu doar că ar umili Ucraina, dar ar slăbi și pozițiile Occidentului în ochii Sudului Global, unde se observă cu atenție dacă SUA și UE pot rezista agresiunii unei mari puteri.
Negocierile care ignoră interesele Kievului și ale aliaților săi europeni nu duc la pace, ci la dictat. Europa trebuie să fie participant egal la proces, pentru a asigura nu un armistițiu temporar, ci o adevărată bază pentru securitate și stabilitate. Dacă Trump și Putin vor încerca să se înțeleagă singuri, rezultatul va fi un acord fără garanții pentru Ucraina, care va dezlega mâinile Kremlinului și va submina încrederea în mecanismele internaționale de securitate.