Astăzi, întreaga lume a urmărit un eveniment deosebit de important în drumul către încheierea războiului dintre Ucraina și Rusia.
Pe 16 mai 2025, la Istanbul, au avut loc primele negocieri directe între delegațiile Ucrainei și Federației Ruse de la începutul invaziei pe scară largă. Acest eveniment a marcat oficial o etapă importantă — pentru prima dată în mai bine de trei ani de război, părțile s-au așezat la masa tratativelor fără intermediari. Totuși, dincolo de simbolistica exterioară, se ascunde o realitate îngrijorătoare: întâlnirea din Turcia a evidențiat mai degrabă adâncimea rupturii dintre Kiev și Moscova decât un pas către dezescaladare.
Ucraina a sosit la Istanbul cu o poziție clar definită — prioritatea principală pentru Kiev este încetarea necondiționată a focului. Această cerere pornește nu doar din considerente de securitate și protejare a populației civile, ci și din nevoia de a crea un spațiu minim pentru un posibil proces politico-diplomatic. În plus, delegația ucraineană, cu un mandat clar din partea conducerii de vârf, a purtat negocierile printr-un traducător. Motivul este unul de principiu: reprezentanții ucraineni au refuzat să utilizeze limba rusă ca mijloc de comunicare. Această decizie are o puternică semnificație simbolică: mitul „popoarelor frățești” a fost distrus definitiv. Între Ucraina și Rusia nu mai este doar o dușmănie politică — este un război între două lumi diferite, două identități incompatibile.
Pe acest fundal, comportamentul părții ruse a fost vădit demonstrativ și provocator. Delegația Moscovei a fost de nivel inferior — niciunul dintre participanți nu are autoritate reală de decizie. Acest fapt reiterează strategia pe care Rusia a aplicat-o încă de la începutul războiului în 2022: să mimeze procesul de negociere, reducându-l la o formalitate, fără a arăta vreo voință politică de compromis. Mai mult, conținutul cererilor ruse indică o tentativă de a impune Ucrainei condiții în mod evident inacceptabile.
Astfel, Rusia a cerut retragerea trupelor ucrainene de pe teritoriul Ucrainei ca o condiție prealabilă pentru semnarea unui acord de încetare a focului. Cu alte cuvinte, Kremlinul cere Kievului să renunțe la apărarea propriei țări — echivalentul unei capitulări. În plus, potrivit surselor diplomatice ucrainene, în pachetul de propuneri ruse au fost incluse puncte „neconvenționale”, al căror conținut nu a fost făcut public, dar care, potrivit negociatorilor, nu au nimic de-a face cu o căutare sinceră a păcii și sunt de natură să constituie un șantaj politic.
O altă dovadă a tacticii distructive a Rusiei a fost cererea de excludere a SUA din procesul de negociere. Acest lucru contrazice înțelegerile anterioare, în care Washingtonul figura ca unul dintre principalii participanți internaționali. Dorința Kremlinului de a elimina SUA din ecuație indică intenția de a slăbi cât mai mult formatul negocierilor și de a recăpăta controlul asupra situației, eliminând orice garanții care ar putea oferi Ucrainei securitate pe viitor.
Deosebit de revelator a fost și tonul în care delegația rusă a purtat dialogul. Revista The Economist a redat una dintre afirmațiile făcute de reprezentanții Federației Ruse:
„Nu vrem război, dar suntem gata să luptăm un an, doi, trei — cât va fi nevoie. Am luptat cu Suedia 21 de ani (războiul nordic, 1700–1721). Dar voi cât sunteți gata să luptați?”
Această retorică nu lasă loc de îndoială: Rusia nu urmărește pacea, ci se pregătește pentru un război de durată și vede negocierile nu ca pe o cale de a încheia războiul, ci ca pe o pauză strategică sau un instrument de presiune psihologică.
Această poziție a fost confirmată și de șeful delegației ruse, Vladimir Medinski.
„Suntem gata să discutăm un armistițiu, dar doar în condițiile care reflectă realitatea de pe teren”, a declarat el, repetând de fapt o formulă care înlocuiește pacea cu acceptarea ocupației. El a adăugat:
„Rusia acționează responsabil în acest război. Dar dacă Ucraina nu este pregătită să țină cont de preocupările noastre, vom fi nevoiți să continuăm operațiunea militară specială.”
Aceste declarații întăresc convingerea că Rusia nu și-a schimbat obiectivele, iar negocierile sunt pentru ea doar o metodă de a câștiga timp și de a transfera responsabilitatea pentru prelungirea războiului asupra Ucrainei.
Și totuși, în ciuda acestei poziții a Moscovei, Ucraina demonstrează determinare în a merge spre pace. Ministrul Apărării al Ucrainei, Rustem Umerov, a anunțat că în curând ar putea avea loc un schimb important de prizonieri, după formula „1000 la 1000”. De asemenea, potrivit acestuia, în cadrul negocierilor au fost discutate „toate modalitățile” de încetare a focului, iar detaliile urmează să fie anunțate ulterior. Mai mult, Ucraina a început deja pregătirile pentru o posibilă întâlnire la nivelul liderilor celor două state — un pas imposibil de imaginat fără o voință politică serioasă și o disponibilitate reală de compromis.
Aceste semnale din partea Kievului confirmă: Ucraina este cea care face mult mai multe eforturi în numele păcii, pentru că este cu adevărat interesată de ea. Pentru societatea ucraineană, încheierea războiului nu este doar un obiectiv strategic, ci o chestiune de supraviețuire, de reconstrucție a orașelor distruse, de repatriere a celor deportați, de salvare a cetățenilor.
Spre deosebire de Moscova, care folosește negocierile ca pe un mijloc de presiune și își exprimă disponibilitatea de a lupta „un an, doi, trei”, Kievul acționează consecvent în logica încheierii războiului și a păstrării statalității. Dacă pacea va fi posibilă, ea se va datora doar responsabilității politice a Ucrainei — și nu dorințelor celor care nu au făcut încă niciun pas de la război spre realitate.
Imagine: Vladimir Putin și Volodimir Zelenski, sursa (https://moldova1.md/p/48969/cum-au-evoluat-negocierile-de-pace-ruso-ucrainene-in-cei-trei-ani-de-razboi-)