Arhipelagul arctic Spitsbergen, care aparține formal Norvegiei în baza Tratatului de la Spitsbergen din 1920, a devenit de mult un punct discret de tensiune geopolitică. Acordul prevede statutul demilitarizat al teritoriului și drepturi economice egale pentru toate statele semnatare. Tocmai acest regim juridic special îi permite Rusiei să-și mențină aici propriul avanpost — așezarea Barentsburg, creată pentru exploatarea cărbunelui.
Deși minele sunt demult nerentabile, Moscova nu intenționează să-și retragă prezența. Motivul nu ține de economie, ci de importanța strategică. Barentsburg îi păstrează Rusiei posibilitatea de a fi prezentă fizic în Arctica, de a menține activități economice ca acoperire și de a avea un cap de pod pregătit pentru un potențial scenariu de acaparare militară sau hibridă, similar operațiunilor din Crimeea sau Donbas.
Ultimii ani au arătat că acest „enclav carbonifer” este doar o parte a unui joc mai amplu. În 2022, traulere rusești au avariat un cablu subacvatic de comunicații esențial, care leagă arhipelagul de Norvegia continentală. În 2025, Moscova a acuzat Oslo de „militarizarea” Spitsbergenului, încercând să creeze un pretext juridic și informațional pentru confruntare.
Valoarea strategică a Spitsbergenului este evidentă:
– control asupra rutelor maritime și aeriene dintre Groenlanda și Norvegia;
– posibilitatea efectuării de monitorizare radiolocațională și tehnică în Atlanticul de Nord;
influență asupra Rutei Maritime Nordice, care, pe fondul schimbărilor climatice, devine o arteră de transport promițătoare;
– acces la Seiful Global de Semințe, capabil să asigure securitatea alimentară în cazul unor catastrofe mondiale.
O îngrijorare aparte o provoacă prezența stației arctice chineze „Huanghe”, ceea ce poate indica înțelegeri nepublice între Beijing și Moscova. În apele din apropierea arhipelagului sunt observate în mod regulat nave rusești „științifice”, de facto integrate în structurile navale militare și angajate în activități de recunoaștere.
Având în vedere importanța Spitsbergenului, orice escaladare aici poate pune în pericol securitatea Atlanticului de Nord și poate slăbi NATO pe unul dintre cele mai vulnerabile flancuri. Pentru Rusia, acest arhipelag nu este o colonie minieră, ci cheia controlului strategic asupra comunicațiilor și resurselor arctice.