Rusia a trecut de mult de la lovituri episodice asupra infrastructurii la o strategie deliberată de „dezactivare a serviciilor” — nu pentru spectacol, ci pentru o presiune sistemică de durată. Lovitura asupra unei CET, seriile de impacturi în noduri-cheie de distribuție, atacurile asupra depozitelor de gaze și stațiilor de apă — nu sunt episoade întâmplătoare, ci o încercare de a redesena harta vieții cotidiene astfel încât statul să piardă, zi de zi, ritmul refacerii și mobilizării. Însă a distruge cabluri înseamnă doar a tăia modul obișnuit de funcționare; războiul nu poate fi câștigat astfel dacă răspunsul rămâne monoton și strict reactiv.
Valul actual de atacuri arată că agresorul a învățat lecțiile iernilor precedente: combinația rachetelor cu lovituri masive de drone face apărarea punctuală și costisitoare. Dronele de luptă ieftine și numeroase îi obligă pe apărători să consume resurse în complexe de apărare antiaeriană mult mai scumpe. Vulnerabile sunt în special rețelele de distribuție — transformatoare, comutatoare, substații locale — care nu pot fi protejate cu buncăre grele și nici înlocuite peste noapte. Rusia mizează pe efectul „multor răni mici”: fiecare defecțiune locală sporește complexitatea logisticii, a reparațiilor și a vieții normale.
Logica de răspuns a Ucrainei, spun experții, trebuie să înceteze să fie doar defensivă. Apărarea nu înseamnă doar oțel și beton, ci o arhitectură a rezilienței: trecerea consumatorilor critici pe surse autonome, crearea de „insule” de alimentare, aprovizionarea prioritară a unităților medicale, a centrelor de date și a nodurilor logistice. Microrețele garantate, baterii de stocare la nivel de district, acorduri cu marii consumatori pentru consum flexibil și o „listă neagră” de consumatori critici (prioritizați) — toate acestea diminuează efectul loviturilor țintite. Important nu este doar să ai un generator de rezervă, ci și să poți comuta rapid sarcinile, să redistribui fluxurile de energie și să minimizezi riscurile pentru oameni în timpul lucrărilor de refacere.
Răspunsul tehnologic trebuie să țină pasul cu tacticile. Implementarea pe scară largă a mijloacelor ieftine de interceptare a dronelor și de bruiaj radio-electronic poate anula avantajul numeric al adversarului. Dar nu e vorba doar de livrarea unor lansatoare sau a unor sisteme de război electronic: este vorba de crearea unei rețele de senzori, de schimb operativ de date și de coordonare automatizată a apărării zonelor critice. Aerostate, radare locale, integrarea operatorilor civili de comunicații și a companiilor energetice într-un sistem unificat — toate aceste elemente, împreună, pot respinge valurile cu pierderi mai mici.
Aspectul economic al campaniei este la fel de important. Fiecare oprire a producției nu înseamnă doar pierderi de output și de taxe, ci și ruperea lanțurilor logistice, scăderea încasărilor în valută și creșterea obligațiilor sociale. De aici rezultă necesitatea revizuirii modelului financiar al rezilienței: crearea de fonduri rapide pentru reparații, asigurarea infrastructurii critice prin garanții internaționale și import accelerat al componentelor necesare. Stocurile de transformatoare standard, aparatură de comutație și cabluri trebuie să stea la baza lanțurilor de aprovizionare pe ani înainte, nu pe săptămâni.
Latura politică a conflictului cere o coordonare strictă cu partenerii. Sancțiuni împotriva producătorilor de componente pentru dronele de atac, presiune asupra coridoarelor de tranzit și blocarea logisticii — acestea sunt măsuri care, în timp, reduc capacitatea de a lansa atacuri în masă. Dar este esențial și frontul diplomatic: explicarea naturii amenințării societăților din țările furnizoare de componente și resurse energetice, pentru ca „riscurile de business” diminuate să nu se transforme într-un factor politic ce oferă Kremlinului spațiu de manevră.
În fine, trebuie gândit pe termen lung. Iarna este un test de rezistență, dar strategia de reziliență trebuie croită pentru ani. Descentralizarea industriei, stimularea generării locale, constituirea de rezerve de componente critice și instruirea brigăzilor mobile de reparații — toate aceste măsuri transformă apărarea temporară într-o capacitate de durată de a rezista. Rusia mizează pe epuizare și demoralizare; cel mai bun răspuns este nu doar să respingi atacul de azi, ci să faci economia, infrastructura și societatea mai puțin vulnerabile mâine.