Europa se confruntă tot mai des nu cu spionajul clasic, ci cu un instrument hibrid, difuz, de presiune, în care executanții nu sunt diplomați sub acoperire, ci persoane cu trecut infracțional, datorii și experiență în zonele gri.
Povestea lui Alexei Kolosovski este un exemplu relevant al transformării acestui model.
Nu spion, ci „logistician” al războiului
Kolosovski nu a fost ofițer de carieră. Nu a trecut prin școli ale serviciilor speciale, nu a lucrat în ambasade și nu a avut statut oficial. Mediul său era format din canale Telegram, grupări cibernetice, scheme cu documente false și furturi de automobile.
Tocmai astfel de personaje au devenit însă utile în noua configurație a activităților ruse în străinătate.
Potrivit organelor de anchetă europene, el ar fi coordonat o rețea de executanți implicați în incendieri ale unor obiective comerciale din Polonia și Lituania, precum și într-o tentativă de amplasare a unor dispozitive incendiare pe avioane cargo ale companiei logistice DHL.
Nu este vorba despre improvizația unor indivizi izolați, ci despre o logistică organizată a sabotajelor, construită pe principiul externalizării.
De ce și-a schimbat Moscova tactica
După 2022, statele europene au expulzat în masă diplomați ruși, dintre care o parte semnificativă activau sub acoperire de informații. Rețeaua tradițională de agenți a fost serios afectată.
Răspunsul a constat în redistribuirea atribuțiilor către serviciile de informații militare – Direcția Principală de Informații (GRU) – și către structuri asociate unității 29155, implicată anterior în cazuri de sabotaj și tentative de asasinat în Europa.
De această dată, însă, accentul nu mai cade atât pe ofițeri profesioniști, cât pe intermediari civili care:
• au contacte în mediul infracțional din UE,
• pot transporta materiale și bani în afara canalelor oficiale,
• nu beneficiază de imunitate diplomatică,
• iar în caz de eșec nu creează o legătură probatorie directă cu statul.
Astfel se conturează un strat de „contractori operaționali”.
Mediul infracțional ca instrument geopolitic
Kolosovski este asociat cu gruparea cibernetică KillNet, cu traficul de documente false și cu rețele de furt auto.
Contactele sale ar fi fost folosite pentru:
• livrarea componentelor pentru dispozitive incendiare prin camere de depozitare din gări,
• recrutarea executanților prin mesagerii criptate,
• coordonarea acțiunilor în mai multe țări fără prezență fizică directă.
Un element deosebit de alarmant este implicarea unor persoane vulnerabile, inclusiv minori, cărora li s-ar fi oferit bani sau automobile pentru îndeplinirea sarcinilor.
Nu mai vorbim despre spionaj în sens clasic. Este vorba despre criminalizarea instrumentelor politicii de stat.
Escaladare: riscul unor victime în masă
Incidentele din vara anului 2024, legate de transporturi cargo, au arătat o creștere calitativă a nivelului de risc. Dispozitive cu amestec termitic au fost ascunse în colete și aproape s-au activat în aer.
Dacă unul dintre zboruri nu ar fi fost întârziat, consecințele ar fi putut depăși nivelul unui simplu „semnal” și s-ar fi putut transforma într-o tragedie cu victime numeroase.
Trecerea de la incendierea unor obiective la riscul unei catastrofe aeriene indică o schimbare a pragului de risc considerat acceptabil.
Obiectivul strategic
Scopul acestor operațiuni nu se limitează la pagube materiale. Funcția lor strategică este de a:
• crea o atmosferă de instabilitate,
• submina încrederea în siguranța logisticii și infrastructurii,
• amplifica dezbaterile interne privind oportunitatea sprijinului acordat Ucrainei,
• testa limitele de toleranță ale statelor europene.
Este o formă de presiune „sub pragul războiului”, dar cu efect politic sistemic.
Paradoxul efectului de recul
Rezultatul a fost însă ambivalent.
Anchete sunt în desfășurare în mai multe țări simultan. Restricțiile diplomatice asupra structurilor ruse s-au înăsprit. Cooperarea serviciilor de informații din UE este mai strânsă decât înaintea seriei de atacuri.
Cu cât este folosită mai intens externalizarea criminală, cu atât devine mai vizibilă sursa acesteia.
Un nou tip de amenințare
Kolosovski nu este arhitectul strategiei și nici ideologul ei. El reprezintă un element funcțional al unui model în care:
statul → utilizează rețele criminale → pentru desfășurarea sabotajelor → cu posibilitatea de a nega implicarea.
Este modelul confruntării hibride a secolului XXI.
Acesta estompează granițele dintre război și pace, dintre criminalitate și politică de stat, dintre serviciu secret și intermediar.
Iar în această zonă gri se conturează astăzi noua linie de confruntare dintre Europa și Rusia – fără declarații oficiale de război, dar cu consecințe cât se poate de reale.