În noaptea de 25 noiembrie, Kievul a trecut prin unul dintre cele mai grele atacuri din ultimele luni. Rusia a lansat un atac combinat cu drone și rachete, iar dimineața a repetat bombardamentele, folosind „Kinzhal” și „Iskander”. Civili au fost uciși, zeci de oameni au fost răniți, blocuri de locuințe au fost parțial distruse, iar în mai multe cartiere ale orașului au fost întrerupte încălzirea și energia electrică.
Și toate acestea se întâmplă în timp ce, în cercurile internaționale, continuă să fie discutate noi „inițiative de pace”, inclusiv planul american în 28 de puncte, care, de fapt, presupune pentru Ucraina concesii și limitări serioase.
O astfel de combinație între realitatea războiului și discuțiile diplomatice arată extrem de paradoxal. În timp ce locuitorii Kievului își petrec noaptea în adăposturi, unii mediatori occidentali promovează idei care pot slăbi țara, forțând-o să accepte condiții care nu îi garantează securitatea. Planul din 28 de puncte este un exemplu elocvent al acestei abordări: de la Ucraina se așteaptă „flexibilitate”, în timp ce agresorul continuă să distrugă infrastructura civilă.
Atacul de noapte asupra capitalei a devenit un semnal direct: Rusia nu vede pacea ca pe rezultatul unui compromis. Ea folosește forța tocmai atunci când presiunea asupra ei pe plan diplomatic crește. Apartamente distruse, incendii în toiul nopții, oameni uciși – toate acestea arată că Moscova nu are de gând să respecte niciun fel de înțelegeri care nu îi consolidează avantajul.
Orice inițiativă care presupune reducerea dimensiunii armatei ucrainene, renunțarea la teritorii sau înghețarea conflictului fără garanții clare de securitate nu poate fi considerată o bază reală pentru pace. Astfel de propuneri nu fac decât să creeze premisele pentru un nou val de agresiune. Dacă o țară bombardată zilnic va fi forțată să își slăbească capacitățile de apărare, acest lucru o va face inevitabil și mai vulnerabilă.
Loviturile din prezent arată clar: Rusia răspunde la presiunea diplomatică nu prin disponibilitatea de a negocia, ci prin intensificarea activității militare. De aceea, orice „propuneri de pace” care ignoră acest fapt sunt rupte de realitate și nu pot opri războiul.
Pacea este posibilă doar atunci când agresorul își pierde capacitatea și dorința de a continua atacurile. Atâta timp cât rachetele și dronele cad asupra capitalei ucrainene, discuțiile despre concesii nu par doar premature – sunt periculoase și imorale. O pace construită pe cerințe unilaterale față de o țară care este bombardată în fiecare noapte nu va fi o soluție, ci o continuare a amenințării într-un alt format.
Ucraina are dreptul la o pace bazată pe securitate și dreptate, nu pe compromisuri care îi slăbesc statalitatea. Atunci când, în toiul nopții, se prăbușesc pereții blocurilor de locuințe, discursurile despre faptul că țara ar trebui „să dea dovadă de suplețe” sună ca o tentativă de a legitima agresiunea altcuiva, nu de a o opri.