Pe 19 februarie, România va participa pentru prima dată la ședința așa-numitului Consiliu al păcii, inițiat de președintele SUA Donald Trump. Președintele țării, Nicușor Dan, va efectua o vizită de lucru în Statele Unite, unde va reprezenta Bucureștiul în calitate de observator. Oficial – pentru a susține eforturile internaționale de pace și pentru a discuta viitoarea reconstrucție a Fâșiei Gaza. Neoficial – pentru a consolida noul rol al României în arhitectura de securitate și în procesele de reconstrucție postbelică.
Observator – dar nu figurant
Statutul de observator în diplomația internațională este adesea subestimat. În actualul context, însă, el devine un instrument de poziționare strategică. România nu face parte din cercul statelor care stabilesc agenda pentru Orientul Mijlociu, dar își dorește să fie printre cei care vor defini mecanismele reconstrucției postbelice.
Nicușor Dan a declarat explicit că susține procesul consacrat prin rezoluția Consiliului de Securitate al ONU privind viitorul Fâșiei Gaza. Astfel, Bucureștiul transmite că participarea sa nu reprezintă un gest de simpatie politică față de Washington, ci un pas încadrat în dreptul internațional.
În limbaj diplomatic, mesajul este clar: România vrea să fie la masa negocierilor, chiar dacă, deocamdată, fără drept de vot.
De la actor regional la subiect al reconstrucției globale
În ultimii ani, România și-a extins constant ambițiile de politică externă. Își modernizează activ flota, își consolidează cooperarea cu NATO, investește în proiecte majore de infrastructură și turism și vorbește tot mai ferm despre o apropiere strategică de Republica Moldova.
Participarea la Consiliul păcii al lui Trump este o continuare logică a acestei direcții. Pentru București, aceasta înseamnă oportunitatea de a:
-
se integra în formatele occidentale de luare a deciziilor;
-
obține acces la viitoare contracte în domeniul reconstrucției;
-
demonstra loialitate față de partenerul strategic – SUA;
-
consolida propria greutate în UE ca stat dispus să își asume responsabilități.
Geopolitica reconstrucției: economie sub acoperirea umanitară
Reconstrucția Fâșiei Gaza nu este doar o misiune umanitară, ci și o piață potențială de miliarde. Țările care se implică din fazele incipiente obțin un avantaj în accesul la proiecte de infrastructură, energie, logistică și construcții de locuințe.
România, având experiența transformării unei economii postsocialiste și a modernizării infrastructurii, poate oferi soluții inginerești, de construcții și energetice. Participarea sa reflectă un calcul pragmatic: consolidarea poziției într-un nou câmp de influență, încă aflat în formare.
Echilibrul dintre Bruxelles și Washington
Există și o dimensiune intraeuropeană. Bucureștiul arată că poate acționa sincronizat cu inițiativele americane fără a încălca solidaritatea europeană. O astfel de poziționare îi întărește statutul de punte transatlantică, mai ales într-un context de turbulențe interne în UE.
Pentru Nicușor Dan, aceasta este și prima vizită în SUA după preluarea mandatului. Vizita transmite un semnal clar: noua conducere a României mizează pe o politică externă activă, nu pe un neutralism prudent.
Strategia pașilor mici
România nu revendică rolul de mare mediator global. Însă își crește metodic propria capacitate de influență. Mai întâi – securitatea regională, apoi – participarea la formate globale, iar ulterior – integrarea economică în piețele postconflict.
Statutul de observator în Consiliul păcii al lui Trump este doar un pas. Dar din astfel de pași se conturează noul profil geopolitic al statului.
Dacă în trecut Bucureștiul reacționa în principal la provocările externe, astăzi încearcă să modeleze agenda – chiar și din poziția unui observator atent, dar ambițios.