Dilema paralimpică: între principiu și protocol

Lumea sportului de mare performanță se trezește din nou în fața unei alegeri care, de mult, nu mai e doar sportivă. Decizia luată la 27 septembrie 2025, în cadrul Adunării Generale a Comitetului Internațional Paralimpic, la Seul, a devenit un indicator al unui proces mai adânc: revenirea politicii în inima competițiilor globale.

Este vorba despre restabilirea calității de membru cu drepturi depline pentru comitetele paralimpice naționale ale Rusiei și Belarusului. După vot, CIP a anulat, practic, regimul de suspendare parțială introdus în 2022 pentru încălcarea obligațiilor de membru, pe fondul invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina.

Voturi care au cântărit mai mult decât războiul

Cu majoritate de voturi, CIP a respins atât propunerea de suspendare totală, cât și pe cea de suspendare parțială a comitetelor paralimpice naționale din Rusia și Belarus. Cifrele au arătat un avantaj stabil al celor care s-au opus sancțiunilor în ambele voturi. Asta nu înseamnă doar o decizie procedurală — înseamnă o restabilire completă a drepturilor și privilegiilor pe care le oferă statutul de membru.

De altfel, comitetul paralimpic al Rusiei a declarat imediat că sportivii săi vor participa la viitoarele Jocuri Paralimpice sub drapelul și imnul național. După statutul neutru de la Jocurile din 2024, acesta este un pas spre o reabilitare simbolică.

Simbolurile sunt mai puternice decât regulamentele

Decizia CIP a venit pe fundalul unor știri despre confiscarea steagului UE de la un băiat de 12 ani înaintea unui meci de hochei la Olimpiada din 2026. Episodul, minor la scara hotărârilor instituționale, spune totuși ceva esențial despre nervul epocii. Sportul reacționează tot mai des nu doar la reguli, ci și la simboluri.

Drapelul, imnul, plăcuța cu numele țării nu mai sunt simple formalități. Sunt un marker al legitimității. Tocmai de aceea, poziția Letoniei, exprimată de ministrul său de externe, sună ca un diagnostic politic: este greșit să permiți evoluarea sub drapelele naționale ale statelor care duc un război de agresiune.

Fisură fără boicot

Ucraina, în pofida criticilor dure, a anunțat că nu va boicota Paralimpiada. Este o alegere pragmatică. Absența din arenă ar însemna pierderea voluntară a vocii. În schimb, Kievul își păstrează posibilitatea de a consemna fiecare gest, fiecare abatere, fiecare tentativă de normalizare a agresorului.

Și guvernul Italiei și-a exprimat dezacordul față de decizia CIP. Dar dezacordul nu este o sancțiune. Sistemul sportului global funcționează după logica majorității, nu după logica unanimității morale.

Contrastul cu „sărbătoarea” globală

În acest context, sună cu atât mai sugestive cuvintele lui Donald Trump, care, la Adunarea Generală a ONU, a invitat lumea la Campionatul Mondial de Fotbal 2026 și la Olimpiada din 2028 de la Los Angeles. Retorica lui vorbește despre globalitate, deschidere și „un număr nenumărat de oameni din întreaga lume”.

Campionatul Mondial 2026 și Jocurile Olimpice 2028 sunt prezentate ca o sărbătoare a unității. Doar că realitatea arată altceva: unitatea, astăzi, este o construcție politică, nu o stare naturală.

Prețul neutralității

În 2022, Rusia și Belarus au fost excluse complet de la Paralimpiada de iarnă. În 2024 au concurat sub statut neutru. În 2026 revin sub propriile drapele. Dinamica aceasta arată că presiunea sancțiunilor în sport are, în practică, un termen de valabilitate.

Întrebarea nu e doar despre participarea sportivilor. Întrebarea este despre normalizarea simbolurilor unui stat agresor în spațiul internațional. Sportul declară, tradițional, că este apolitic, însă de fiecare dată când răsună imnul unei țări care poartă un război, „apoliticul” rămâne doar un slogan.

După decizie

Votul de la Seul a fost un test al memoriei. O parte a comunității internaționale crede că sportul trebuie să existe în afara conflictelor. Cealaltă parte crede că nu poți izola arena de realitate atunci când războiul continuă.

Mișcarea paralimpică a simbolizat istoric demnitatea și forța spiritului. Acum a ajuns într-un punct în care trebuie să echilibreze egalitatea procedurală cu responsabilitatea morală.

Iar acest echilibru nu mai arată deloc neutru.

Scroll to Top
Acest site foloseşte cookies. Continuarea navigării implică acceptarea lor.
Am înţeles!