Conflictul neașteptat de interese din jurul Groenlandei nu doar că scoate la iveală divergențe între Washington și capitalele europene, ci creează și o situație potențial periculoasă pentru întregul Alianței Nord-Atlantice. Experți militari de rang înalt avertizează că o ruptură de poziții între aliați se poate transforma într-o vulnerabilitate strategică în fața Rusiei.
Vulnerabilitate din cauza disensiunilor interne
Potrivit general-locotenentului german Alexander Sollfrank, coeziunea NATO este principala sa forță. Orice abatere de la principiul „unul pentru toți, toți pentru unul” poate submina capacitatea alianței de a răspunde eficient amenințărilor externe. Generalul amintește de activarea Articolului 5 după atentatele din 11 septembrie – un moment în care NATO a acționat ca un tot unitar.
Astăzi, disputa legată de Groenlanda arată că aliații nu sunt întotdeauna pregătiți pentru coordonare rapidă – un detaliu pe care Moscova l-ar putea exploata pentru a destabiliza flancul estic al alianței.
Groenlanda ca marker geopolitic
Ideea președintelui SUA Donald Trump de a cumpăra Groenlanda și amenințările cu taxe vamale la adresa țărilor europene care își desfășoară acolo trupe au stârnit critici în Europa. Prim-ministra Danemarcei, Mette Frederiksen, a spus că orice anexare prin forță a insulei ar însemna „sfârșitul NATO”, însă majoritatea liderilor europeni au evitat declarații la fel de tranșante.
Pentru analiștii militari, Groenlanda nu este doar o bucată de teritoriu, ci un nod strategic: controlul asupra lui influențează Atlanticul, capacitățile de informații și mobilitatea rapidă a trupelor. Într-o criză, astfel de noduri devin puncte-cheie pe care un adversar le poate folosi în avantajul său.
Rusia, beneficiarul instabilității
Generalul german avertizează că Moscova, urmărind disensiunile din alianță, nu are nevoie neapărat de o ofensivă la scară largă. În schimb, ar putea provoca un conflict de frontieră în estul Europei – de exemplu în statele baltice. Astfel de acțiuni, menite să fractureze NATO, îi permit Kremlinului să testeze reacția aliaților, în timp ce erodează încrederea internă în cadrul alianței.
În același timp, Sollfrank observă că Rusia a arătat slăbiciuni serioase în luptele reale: trupele sunt demoralizate, pierderile sunt mari, iar ofensiva avansează lent și ineficient. Contrastul cu narațiunile propagandistice ale Kremlinului este evident, dar nu reduce riscul unor provocări.
Germania se pregătește pentru scenarii de criză
Germania lucrează la un plan pentru eventualitatea unui atac rusesc, transformând țara într-un hub de tranzit pentru transferul de trupe și tehnică spre est. Pregătirile includ întărirea infrastructurii, noi inițiative legislative și exerciții comune cu SUA. Potrivit generalului, aceste măsuri arată că alianța este pregătită și transmit un semnal Moscovei: Europa nu este slăbită, chiar și atunci când apar divergențe între aliați.
Criza Groenlandei nu este doar un episod în relațiile SUA–Europa. Este o hârtie de turnesol care arată că și o alianță puternică devine vulnerabilă atunci când politica internă distrage atenția de la securitatea colectivă. Rusia poate exploata această slăbiciune, iar Europa trebuie să-și arate unitatea pentru a preveni provocările și pentru a consolida stabilitatea strategică.