Relația dintre Donald Trump și Vladimir Putin a revenit în centrul atenției. Pe de o parte, Trump dă semne de dezamăgire față de dictatorul rus, condamnând refuzul acestuia de a participa la negocieri de pace privind Ucraina și avertizând că „se joacă cu focul”. Pe de altă parte, fostul președinte al SUA ezită să treacă de la vorbe la fapte — nu a dat undă verde impunerii de noi sancțiuni și nici nu a confirmat intenții clare de a intensifica presiunea asupra Kremlinului. Se creează astfel un disonanț evident: în exterior, nemulțumirea pare să crească, dar strategia de bază rămâne aceeași — așteptare și speranța într-o înțelegere personală.
Această abordare, bazată pe ideea unui „pod de aur” pe care Trump i l-ar lăsa lui Putin pentru a se retrage cu demnitate, nu dă rezultate. Președintele rus știe foarte bine să exploateze pauzele și incertitudinile din politica americană. Cât timp Trump păstrează această ambivalență, Moscova continuă acțiunile militare active, intensifică bombardamentele asupra orașelor ucrainene și refuză orice negocieri reale. Acest fapt arată că politica de concesii și încercările de a-l „înțelege” pe Putin nu funcționează — Kremlinul le percepe ca pe o slăbiciune, de care trebuie să profite.
Istoria arată că SUA nu au obținut niciodată rezultate durabile în relațiile cu dictaturile atunci când au făcut pași în întâmpinarea acestora. De la Germania nazistă la regimul lui Saddam Hussein — politica externă americană a avut succes acolo unde a demonstrat hotărâre și fermitate strategică. Putin nu este o excepție. Regimul său se bazează pe reprimarea opoziției, violență internă și agresiune externă. Iar dacă Trump dorește cu adevărat să fie perceput ca un lider puternic, trebuie să renunțe la iluzia că poate negocia cu Putin ca și cu un partener de afaceri.
Cu toate acestea, simpatiile personale și ambițiile par să întunece judecata politică a lui Trump. Declarațiile sale din rețelele sociale despre perspectivele economice după încheierea războiului și încrederea că îl poate „convinge” pe Putin fără presiuni — toate acestea indică o contradicție internă. Trump nu îl vede pe liderul rus ca pe un dictator care a distrus stabilitatea internațională, ci ca pe un partener dificil, cu care încă se poate „negocia”.
O astfel de poziție este periculoasă nu doar pentru securitatea internațională, ci și pentru reputația Statelor Unite. Potrivit relatărilor, aliații din NATO au început deja să ia în calcul scenarii alternative de sprijin pentru Ucraina, în cazul în care Trump continuă să ezite. Europa se arată tot mai dispusă să preia inițiativa — o schimbare majoră după decenii de dependență strategică de Washington. SUA riscă să piardă conducerea informală în alianța transatlantică, dacă politica lor externă se va baza pe iluzii personale și nu pe analiza amenințărilor reale.
În paralel, presiunea asupra lui Trump crește și pe plan intern. Tot mai mulți republicani din Congres discută despre promovarea unui proiect de lege privind sancțiunile, care să ocolească poziția fostului președinte. Senatori precum Lindsey Graham afirmă că Senatul este un organ independent și că este pregătit să îl tragă la răspundere pe Putin. Acesta este un semnal important: chiar și în interiorul propriului partid, răbdarea se apropie de sfârșit, iar necesitatea unei strategii ferme impune noi condiții. Trump nu poate amâna la nesfârșit luarea unor decizii. Fie se alătură acțiunilor hotărâte, fie riscă izolarea politică.
Vladimir Putin nu este un partener, ci un dictator obișnuit să profite de slăbiciunea celorlalți. Donald Trump trebuie să decidă: va rămâne un politician orbit de carisma proprie și de iluzii de control, sau va deveni un lider capabil să acționeze în interesul țării și al aliaților săi? Blândețea și speranțele de „resetare” nu duc la pace, ci la o nouă etapă a instabilității.
SUA s-au confruntat de-a lungul timpului cu provocări venite din partea dictatorilor și au știut cum să răspundă. Donald Trump trebuie să decidă dacă va fi excepția — sau se va alinia liderilor care au știut să ia decizii grele, dar necesare.
Imagine: Vladimir Putin, sursa (https://www.digi24.ro/stiri/externe/cine-sunt-prietenii-buni-ai-lui-putin-din-sua-care-saboteaza-eforturile-de-sustinere-a-ucrainei-financial-times-2615009)