În ultimii ani, Marea Baltică s-a transformat dintr-un spațiu comercial și turistic într-un câmp de confruntare hibridă, unde Rusia încearcă să-și mențină influența și să testeze limitele răbdării Occidentului. Sub acoperirea „flotei fantomă” – o rețea opacă de petroliere fără asigurare, care navighează fără transparență și adesea fără respectarea normelor internaționale – Moscova își continuă activitatea economică, finanțând indirect războiul împotriva Ucrainei și amenințând securitatea întregii Europe de Nord.
Potrivit evaluărilor recente ale serviciilor de informații estoniene, activitatea acestei flote devine din ce în ce mai periculoasă. Navele rusești operează în proximitatea infrastructurilor critice, provocând incidente, bruiaj de semnal GPS și, în unele cazuri, tentative de intimidare a navelor de patrulare din Danemarca. Această escaladare are o miză clară: testarea reacției NATO și semnalarea faptului că Rusia este dispusă să folosească forța fără a trece oficial pragul unui conflict militar deschis.
Pentru Danemarca, care controlează strâmtorile ce leagă Marea Baltică de Marea Nordului, provocările rusești nu sunt doar incidente maritime, ci parte a unei strategii mai ample de destabilizare. Raportul serviciului danez de informații militare arată că navele ruse au navigat cu sisteme de sonare active și echipamente de bruiaj, perturbând comunicațiile și punând în pericol siguranța zborurilor și navigației. Un astfel de comportament confirmă caracterul hibrid al războiului purtat de Moscova: presiune constantă, sub pragul confruntării directe, dar cu efecte strategice majore.
Eforturile Estoniei de a contracara aceste amenințări au ajuns la limită. Tallinn cere cooperare regională și aplicarea strictă a Convenției ONU privind dreptul mării, care permite țărilor riverane să intercepteze nave suspecte în apele internaționale dacă există indicii privind activități ilegale. În același timp, țările baltice, împreună cu Finlanda și Suedia, cer o prezență sporită a NATO în regiune și o strategie comună de monitorizare.
Președintele francez Emmanuel Macron a anunțat că statele europene nu vor mai tolera libera circulație a navelor ruse în apele lor. Aproximativ o mie de petroliere „fantomă” sunt implicate în transportul de țiței rusesc, ocolind sancțiunile. Franța, Finlanda și Suedia au început deja confiscarea navelor suspecte, în timp ce NATO își întărește misiunile maritime în cadrul operațiunii „Baltic Watcher”, menită să supravegheze traficul și să prevină sabotajul infrastructurii subacvatice.
Rusia utilizează nu doar flota sa comercială netransparentă, ci și mijloace tehnologice și psihologice. De la atacuri cibernetice asupra porturilor și companiilor energetice până la campanii de dezinformare care pun la îndoială coeziunea europeană, arsenalul hibrid al Moscovei vizează slăbirea încrederii reciproce între statele aliate. În acest context, Marea Baltică devine un laborator al confruntării moderne: nu tancurile și rachetele, ci navele-fantomă, dronele și propaganda decid echilibrul de putere.
Totodată, dimensiunea ecologică a pericolului nu poate fi ignorată. Multe dintre aceste petroliere sunt într-o stare tehnică precară și ar putea provoca deversări masive de țiței, cu consecințe devastatoare pentru ecosistemul marin. Astfel, problema securității maritime devine și o chestiune de protecție a mediului, un argument suplimentar pentru limitarea activității flotei ruse.
Răspunsul Europei trebuie să fie complex și coordonat. Pe lângă măsuri militare, este nevoie de consolidarea apărării cibernetice, de control riguros al rutelor comerciale și de investiții în supravegherea satelitară. Proiecte precum „Zidul dronelor” – inițiativă daneză de protejare a spațiului aerian și maritim împotriva dronelor ruse – devin exemple de adaptare la noile forme de război.
În realitate, ceea ce se petrece astăzi în apele Baltice este mai mult decât o dispută maritimă. Este o confruntare între două modele de lume: unul bazat pe transparență, cooperare și respectarea normelor, și altul – pe manipulare, intimidare și sfidarea regulilor. Dacă Europa nu va acționa ferm acum, frontul invizibil al mării se poate transforma rapid într-un conflict deschis.