În primele zile ale lunii decembrie, Moscova a recurs din nou la tactica sa obișnuită – șantajul și amenințările. De data aceasta, pretextul nu au fost acțiunile militare sau conflictele geopolitice, ci problema activelor rusești înghețate în Uniunea Europeană. Vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, a publicat pe canalul său de Telegram o declarație care a stârnit imediat rezonanță: dacă UE va transfera Ucrainei fondurile rusești înghețate sub forma unui „credit reparațional”, Moscova va considera acest lucru drept casus belli – un motiv formal de război.
Peste 200 de miliarde de euro, înghețate după invazia Federației Ruse în Ucraina, au devenit pentru Moscova un simbol dureros al pedepsei internaționale. La Kremlin, acești bani sunt percepuți nu doar ca o resursă materială, ci și ca un marker al suveranității de stat. De aceea, orice inițiativă a Occidentului de a folosi aceste fonduri în favoarea Ucrainei provoacă o reacție agresivă din partea conducerii ruse.
Propunerea UE de a crea un mecanism de „credit reparațional” din veniturile generate de aceste active și, potențial, chiar din activele în sine, a devenit un nou punct de presiune. În interiorul Uniunii subiectul rămâne controversat, iar Kremlinul încearcă să exploateze exact aceste divergențe – amplificând temerile legate de riscurile juridice și de posibilele consecințe.
Medvedev a declarat că „returnarea” activelor rusești, în cazul în care acestea vor fi transferate Ucrainei, ar putea avea loc „în natură”, adică prin reparații pe care le-ar plăti, chipurile, „dușmanii învinși ai Rusiei”. Această retorică este un instrument tipic al Kremlinului, orientat spre tensionarea situației și intimidarea Bruxelles-ului.
Moscova folosește de mult timp terminologia de tip casus belli, încercând să creeze o atmosferă de impredictibilitate. Orice inițiativă a UE de înăsprire a sancțiunilor sau de limitare a resurselor rusești este însoțită de amenințări cu escaladarea. Scopul este simplu: să determine capitalele europene să ezite și să amâne deciziile neplăcute pentru Kremlin.
Fostul președinte al Federației Ruse joacă de mult rolul de portavoce publică a celor mai agresive mesaje ale Kremlinului. Declarațiile sale funcționează adesea ca niște „baloane de test”, prin care Moscova verifică reacția Occidentului. Dacă răspunsul este moale, Kremlinul își permite să meargă mai departe – crescând presiunea.
Pentru publicul intern, rolul lui Medvedev este la fel de important. Declarațiile lui agresive consolidează mitul „cetății asediate” și legitimează militarizarea continuă a societății ruse.
Declarația lui Medvedev a fost făcută pe fundalul negocierilor dificile din interiorul UE privind acordarea unui credit reparațional Ucrainei. Cel mai mare pachet de active înghețate se află în Belgia, iar anume Bruxelles-ul opune cea mai mare rezistență schemei propuse. Regatul cere garanții financiare și juridice suplimentare, temându-se de represaliile Moscovei sau de eșecul mecanismului.
Rusia încearcă să profite de aceste divergențe, cultivând o atmosferă de risc și posibile consecințe. Pentru Kremlin este extrem de important să împiedice crearea unui mecanism pe termen lung de sprijin pentru Ucraina pe seama fondurilor rusești – un asemenea pas ar consolida Kievul pentru mulți ani înainte.
UE s-a apropiat de faza finală a discuțiilor privind modelul de reparații. După dispute îndelungate, începe să se contureze o schemă care ar putea asigura un finanțare stabilă pentru Ucraina chiar și fără unanimitatea tuturor membrilor Uniunii. Pentru Moscova, acest lucru ar însemna o înfrângere strategică – nu doar financiară, ci și politică.
De aceea, amenințările lui Medvedev sunt o încercare de a câștiga timp și de a frâna procesul. Însă, cu cât declarațiile lui devin mai zgomotoase și mai radicale, cu atât devine mai evident că Kremlinul își pierde controlul asupra situației.