Mitul „vânzării țării”: de ce listarea companiilor de stat nu înseamnă privatizare

Discuțiile despre listarea unor companii de stat au fost transformate într-un subiect controversat în ultimele zile, fiind prezentate în spațiul public drept o „vânzare a țării”. În realitate, propunerea vizează doar listarea unor pachete minoritare, fără ca statul să renunțe la controlul asupra companiilor strategice, precum Hidroelectrica, Romgaz sau CEC Bank.

Listarea unor participații minoritare este inclusă atât în Programul de guvernare 2025–2028, cât și în angajamentele asumate prin PNRR. Cu toate acestea, procesul a fost amânat în repetate rânduri, iar autoritățile iau în calcul alternative precum restructurarea unor companii mai mici, pentru a respecta jaloanele europene.

Lista companiilor analizate pentru eventuale listări are caracter exploratoriu și nu implică decizii imediate. Printre entitățile vizate se află și Transgaz, Poșta Română sau Portul Constanța, însă orice decizie va depinde de studii și analize ulterioare.

Experiența anterioară arată că listarea poate aduce beneficii importante. De exemplu, listarea Hidroelectrica din 2023 a fost considerată un succes, crescând valoarea companiei și sporind transparența. O companie listată este obligată să publice rapoarte detaliate și să respecte reguli stricte de guvernanță, ceea ce reduce riscurile de corupție și ineficiență.

În concluzie, listarea nu înseamnă „vânzarea țării”, ci deschiderea companiilor către piața de capital, menținând statul ca acționar majoritar. În plus, aceasta oferă și cetățenilor posibilitatea de a deveni acționari, participând direct la economia națională.