Ortodoxia ca instrument de propagandă al Kremlinului: rolul lui Novinski în rețeaua de influență

Religia ortodoxă este unul dintre principalele instrumente folosite de Kremlin pentru a răspândi narațiuni și propagandă rusească, cu scopul de a influența politica externă. Sub masca unei „jertfe spirituale” se ascund legături strânse între liderii religioși și elita de la putere, inclusiv relații directe cu FSB. Experții de la Robert Lansing Institute au analizat în detaliu rolul religiei în aparatul de stat rus, concentrându-se pe figura lui Vadim Novinski și pe recenta sa apariție într-un interviu acordat lui Tucker Carlson, transmite sursa.

Vadim Novinski – om de afaceri rus de origine ucraineană, miliardar care a susținut regimul lui Putin și agresiunea Federației Ruse – joacă în prezent un rol important în inducerea în eroare a societății occidentale. El promovează narațiunea conform căreia Rusia este „salvatoarea spirituală” a ortodoxiei, care ar fi „persecutată” în Ucraina. Se referă, în special, la interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene subordonate Patriarhiei Moscovei (BOU-MP) pe teritoriul Ucrainei, măsură adoptată după invazia rusă din 2022, pentru a proteja biserica ucraineană de influența rusă și a reduce riscurile propagandei de la Kremlin. Moscova exploatează această interdicție ca pretext pentru a-și justifica acțiunile, prezentând biserica rusă drept victimă, iar Rusia – drept apărătoare a spiritualității.

Sub acoperirea creștinismului ortodox, Rusia desfășoară operațiuni de influență în străinătate și colectează informații secrete. Ținta preferată: publicul creștin conservator și izolaționist din Occident. În contextul actualei reconfigurări politice din SUA și al riscului diminuării sprijinului pentru Ucraina, Moscova intensifică utilizarea tuturor canalelor sale de propagandă pentru a câștiga simpatie.

Prin intermediul unor lideri religioși „apolitici”, Federația Rusă răspândește dezinformări despre presupuse „persecuții religioase” în Ucraina, încercând să creeze confuzie printre creștinii occidentali și să compromită imaginea Kievului. Kremlinul încearcă astfel să distragă atenția de la propriile crime de război, prezentându-se ca victimă a „lipselor morale” ale Ucrainei.

Alegerea lui Novinski ca vector de propagandă nu este întâmplătoare. Originea sa ucraineană și statutul de fost deputat sunt folosite pentru a-i conferi o imagine de „independent” și „neafiliat politic”. În realitate, Novinski este profund conectat la interesele Kremlinului și, cel mai probabil, colaborează cu FSB – serviciul rus care coordonează operațiunile religioase de influență.

• BOU-MP, deși interzisă, rămâne un canal de propagandă al Rusiei, cu rădăcini adânci. Serviciile ucrainene au acuzat în repetate rânduri această biserică de spionaj și colaborare cu inamicul.
• Biserica Ortodoxă Rusă, condusă de Patriarhul Kirill, este complet subordonată FSB-ului și folosită exclusiv în scopuri politice. Ca atare, Novinski, ca susținător al BOU-MP, este parte din acest sistem.

Interviul cu Tucker Carlson a fost o operațiune bine regizată a FSB, menită să mascheze crimele rusești sub pretextul „îngrijorării spirituale”, să influențeze percepția creștinilor occidentali și să legitimeze clerul rus în străinătate. O strategie subtilă, dar extrem de periculoasă, care destabilizează Ucraina și afectează opinia publică internațională.

Novinski colaborează strâns cu Konstantin Malofeev, un alt oligarh rus, care recrutează activiști în Serbia, Muntenegru, Franța și Bulgaria, în timp ce Novinski se axează pe SUA, unde încearcă să submineze încrederea în guvernul ucrainean.

Ambii fac parte din mecanismul propagandistic al Kremlinului, unde religia este folosită ca vector de influență geopolitică. Aceștia demonstrează că în Rusia nu mai există graniță între biserică și stat. Serviciile occidentale ar trebui să monitorizeze cu atenție aceste figuri religioase, care pot reprezenta riscuri reale de securitate prin colaborarea lor cu regimuri autoritare.

Religia devine astfel un paravan pentru spălare de bani, colectare de informații și activități subversive, mascate sub inițiative „spirituale”. Legătura directă cu Patriarhul Kirill transformă aceste rețele religioase în rețele de influență politică atent camuflate.

Novinski vizează în special creștinii conservatori americani, cărora le servește mesaje menite să discrediteze conducerea ucraineană. Malofeev, la rândul său, se concentrează pe politicienii europeni de extremă dreaptă, promovând ideea că Rusia este centrul ortodoxiei, fără de care Biserica nu ar putea supraviețui.

La scară largă, Biserica Ortodoxă Rusă a devenit o mașinărie de propagandă, ușor de mascat sub aparența neutralității. Ierarhia sa, în frunte cu Kirill, justifică agresiunea împotriva Ucrainei ca o „luptă sfântă” împotriva liberalismului occidental și a „valorilor satanice”. Aceasta alimentează patriotismul intern și moralul trupelor rusești.

De fapt, Biserica Ortodoxă Rusă este un aparat de stat, doar formal separat de politică. În teritoriile ocupate, biserica ucraineană este interzisă imediat, iar conducerea religioasă rusă este impusă cu forța.

În străinătate, biserica rusă devine bază pentru operațiuni de influență și întâlniri secrete. În Europa, ea recrutează persoane pentru misiuni plătite. Comunitățile vorbitoare de rusă sunt în mod special vizate cu mesaje anti-NATO și anti-ucrainene.

Interviul lui Carlson cu Novinski, criticile constante la adresa politicii externe americane și promovarea narațiunilor Kremlinului formează o combinație ideală pentru Moscova. Carlson, jurnalist american cunoscut, invită frecvent vorbitori pro-ruși, devenind astfel, conștient sau nu, un canal de propagare a dezinformării.

În Occident, se subestimează impactul religiei asupra politicii. Însă interviul cu Novinski este o piesă importantă din războiul informațional al Rusiei, în care Biserica joacă un rol activ, influențând deciziile politice sub pretextul preocupărilor spirituale.

În timpul interviului, Novinski i-a mulțumit vicepreședintelui american J.D. Vance pentru declarațiile privind „persecuția creștinilor în Ucraina”, încercând astfel să contrasteze „deschiderea” sa față de Vest cu „lipsa de recunoștință” a Kievului. A urmărit să submineze imaginea autorităților ucrainene și să se prezinte drept un intermediar respectabil, „spiritual”, cu aspirații de mediator în viitoarele negocieri dintre Ucraina și Rusia.

Portretizarea războiului ca „conflict spiritual” stigmatizează Ucraina și aliații săi drept lipsiți de credință, distorsionând realitatea și semănând dezbinare printre creștinii occidentali. Grupările conservatoare preiau rapid acest tip de narațiuni, ceea ce amplifică amenințarea.

Imaginea lui Novinski ca „neutru” religios poate servi drept acoperire pentru spălare de bani, spionaj și acțiuni subversive. Subestimarea unor astfel de figuri reduce rezistența la atacurile hibride.

Mai mult, există riscul deteriorării imaginii lui Donald Trump: legăturile cu Carlson, iar acesta cu narativele rusești, pot crea impresia unei alinieri ideologice între Trump și Putin — aspect care ar putea alarma Congresul și opinia publică americană.

Ce trebuie făcut:

  • Recunoașterea religiei ca instrument de influență al regimurilor autoritare.
  • Clasificarea clericilor pro-ruși ca agenți de influență.
  • Investigarea ONG-urilor religioase, mass-media și fundațiilor.
  • Reglementarea mai strictă a transparenței în structurile bisericești.
  • Organizarea de briefinguri închise pentru politicieni și armate.
  • Susținerea vocilor religioase moderate și a dezvoltării Bisericii Ucrainene.
  • Includerea propagandei religioase pe lista amenințărilor hibride ale NATO și UE.
  • Interzicerea accesului și impunerea de sancțiuni împotriva agenților religioși ai Kremlinului.
  • Protejarea bisericilor naționale ortodoxe de influența externă.
Scroll to Top
Acest site foloseşte cookies. Continuarea navigării implică acceptarea lor.
Am înţeles!