Ședința de bilanț din decembrie a Ministerului Apărării al Federației Ruse a devenit pentru Vladimir Putin încă o scenă de demonstrație de forță – mai ales la nivel de retorică. Liderul de la Kremlin a combinat anunțuri despre noi sisteme de rachete cu amenințări la adresa Occidentului, apelând totodată la un limbaj agresiv și jignitor, asociat în ultimii ani mai degrabă cu Dmitri Medvedev.
Putin a declarat că până la finalul anului 2025 ar urma să intre în serviciu de luptă un complex de rachete cu rază medie, dotat cu racheta hipersonică „Oreșnik”. Potrivit lui, arma ar fi fost deja folosită în toamnă, în timpul unui atac asupra orașului Dnipro. În paralel, a mai anunțat un alt complex, „Leșcina”, care ar urma, la rândul său, să fie pus „pe serviciu de luptă” până la sfârșitul anului. Ca de obicei, astfel de declarații sunt prezentate drept dovadă de superioritate tehnologică și disponibilitate de escaladare.
De data aceasta însă, mesajul militar a fost dublat de un derapaj emoțional evident. Putin i-a numit public pe europeni „purceluși”, repetând practic lexicul insultător care a devenit marcă înregistrată în comunicarea lui Medvedev. O astfel de ieșire, venită de la președintele unei puteri nucleare, nu e doar ofensatoare: arată degradarea discursului politic și o lipsă de argumente care să poată susține o poziție coerentă în fața lumii.
În logica deja cunoscută a Kremlinului, Putin a transferat responsabilitatea pentru război asupra altora. A afirmat că fosta administrație americană ar fi „condus conștient” lucrurile către un conflict armat, iar statele europene ar fi intrat în acest plan cu scopul de a „distruge Rusia”. În această narațiune, Moscova își menține rolul de victimă a unui complot, deși ea a fost cea care a declanșat agresiunea pe scară largă împotriva Ucrainei.
Mesajul central a rămas însă unul ultimativ. Putin a spus direct că, dacă Occidentul și Ucraina nu acceptă „o discuție” în condițiile Moscovei, Rusia va obține „eliberarea pământurilor istorice” pe cale militară. În practica discursului oficial rus, această formulare înseamnă continuarea războiului și tentative de capturare a unor teritorii ucrainene. Mai mult, el a susținut că armata rusă ar avea capacitatea să accelereze ofensiva pe „direcții strategice importante”, invocând experiența acumulată în lupte.
Pe acest fundal, mesajele venite din zona diplomatică rusă sună mai nuanțat, dar rămân în același cadru. Viceministrul de externe Serghei Riabkov vorbește despre o posibilă apropiere de înțelegeri, însă trasează imediat „linii roșii”: control asupra celor cinci regiuni ocupate și absența trupelor NATO pe teritoriul Ucrainei. Dmitri Peskov respinge chiar și ideea unui armistițiu simbolic de Crăciun, iar Serghei Lavrov lasă să se înțeleagă, prudent, că ar exista o „speranță” în contactele cu SUA.
Per total, Kremlinul revine la formula deja familiară: rachetele ca argument, insultele ca stil și ultimatumurile ca substitut pentru diplomație reală. Dincolo de promisiunile despre „complexe hipersonice” și retorica despre „pământuri istorice”, se vede tot mai clar un lucru: refuzul de a accepta realitatea și de a căuta o ieșire din războiul pe care Rusia însăși l-a declanșat.