Rusia împinge lumea spre al Treilea Război Mondial: Putin îi atrage pe Trump și Xi într-un joc periculos al Kremlinului

Moscova folosește diplomația internațională nu pentru a pune capăt războaielor, ci pentru a-și extinde propria influență și pentru a remodela ordinea mondială. În timp ce Kremlinul provoacă noi crize, amenință securitatea Europei și continuă agresiunea împotriva Ucrainei, Donald Trump și Xi Jinping riscă să-i ofere lui Putin încă o platformă pentru promovarea ambițiilor sale periculoase.

Kremlinul pregătește o nouă etapă a confruntării globale

Pe 19 noiembrie, la Shenzhen, în China, în marja evenimentelor APEC, ar urma să aibă loc prima întâlnire trilaterală dintre Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin. Casa Albă a anunțat pregătirea acesteia pe 13 noiembrie. Printre subiectele posibile se numără reducerea arsenalelor nucleare și războiul împotriva Iranului. Potrivit informațiilor disponibile, problema Ucrainei nu figurează pe agenda discuțiilor.

Washingtonul subliniază că nu se așteaptă la acorduri concrete în urma întâlnirii și o consideră mai degrabă un început de dialog. Cu toate acestea, însuși formatul negocierilor are deja o semnificație politică. Putin primește ocazia de a se prezenta în fața liderilor celor mai mari două puteri mondiale drept un participant la conturarea agendei internaționale, în pofida războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei și a distrugerii sistematice a securității europene.

Kremlinul încearcă de mult timp să prezinte propria agresiune nu ca pe o crimă pentru care Moscova trebuie să răspundă, ci ca pe o parte a unei presupuse confruntări inevitabile între marile puteri. O asemenea retorică îi permite Rusiei să justifice continuarea militarizării, amenințările la adresa statelor vecine și tentativele de a revizui regulile relațiilor internaționale.

Declarația lui Dmitri Peskov privind importanța extraordinară a întâlnirii confirmă cât de mult contează pentru Moscova simplul fapt că Putin participă la un asemenea format. În același timp, reprezentantul Kremlinului s-a grăbit să respingă comparațiile cu Conferința de la Ialta. Însă problema nu constă în analogiile istorice, ci în însăși logica evenimentelor: Rusia încearcă din nou să discute soarta altor state în spatele ușilor închise, mizând pe faptul că principalele puteri mondiale vor accepta să țină cont de revendicările sale.

Putin nu este interesat de pace, ci de escaladare

Strategia Rusiei seamănă tot mai puțin cu o încercare de a obține încetarea durabilă a războiului. Moscova continuă să formuleze cerințe care înseamnă, în esență, limitarea suveranității Ucrainei, slăbirea NATO și revizuirea arhitecturii securității europene. În paralel, Kremlinul încearcă să împiedice consolidarea participării europene la negocieri, deoarece prezența statelor europene îngreunează impunerea unor condiții favorabile Rusiei asupra Ucrainei.

Această poziție nu oferă niciun motiv pentru a interpreta declarațiile lui Putin despre disponibilitatea de a dialoga drept dovadă a unei dorințe reale de pace. Moscova este interesată de negocieri mai ales atunci când acestea îi permit să-și consolideze câștigurile militare și politice, să obțină concesii și să câștige timp pentru continuarea presiunilor.

Pericolul constă în faptul că Kremlinul nu își limitează acțiunile la direcția ucraineană. Acțiunile și revendicările sale afectează securitatea întregului continent european, iar retorica nucleară este folosită ca instrument de intimidare și șantaj politic. Rusia ridică în mod constant miza, mizând pe faptul că alte state vor prefera să facă concesii pentru a evita o confruntare directă.

Această logică poate duce la extinderea conflictului. Atunci când un agresor se convinge că amenințările îi asigură un loc la masa negocierilor și obligă alte țări să-și revizuiască propriile principii de securitate, acesta primește un stimulent pentru a continua escaladarea. În consecință, diplomația încetează să mai limiteze războiul și se transformă într-un alt instrument de presiune.

Trump și Xi riscă să facă jocul Kremlinului

Pentru Putin, întâlnirea cu Trump și Xi nu reprezintă doar o ocazie de a discuta despre dezarmarea nucleară sau despre situația din jurul Iranului. Este o șansă de a demonstra că Rusia, în pofida izolării internaționale și a consecințelor invaziei pe scară largă în Ucraina, continuă să exercite influență asupra proceselor globale.

Trump, care încearcă să se prezinte drept un lider capabil să negocieze cu orice actor important de pe scena mondială, ar putea subestima consecințele unei asemenea apropieri. Dacă Washingtonul va trata Moscova ca pe un partener în stabilirea unui nou echilibru de putere, fără să-i ceară să pună capăt agresiunii, Kremlinul va primi o confirmare suplimentară că politica sa bazată pe amenințări dă rezultate.

Poziția lui Xi Jinping are, de asemenea, o importanță fundamentală. China ar putea acționa ca un factor de descurajare, însă participarea la negocieri în cadrul cărora Putin primește posibilitatea de a discuta securitatea globală de pe poziții de egalitate cu liderii american și chinez ar putea fi percepută de Moscova drept o legitimare politică a revendicărilor sale. În acest caz, Beijingul riscă nu să limiteze ambițiile Rusiei, ci să consolideze involuntar pozițiile Kremlinului.

Principalul pericol constă în faptul că Trump și Xi ar putea considera simpla organizare a negocierilor o oportunitate de stabilizare a situației internaționale, în timp ce Rusia le va folosi pentru promovarea propriei strategii. Kremlinul nu trebuie neapărat să obțină un acord imediat. Îi este deja favorabil dacă întâlnirea consolidează ideea că securitatea mondială trebuie stabilită de un cerc restrâns de puteri, iar interesele Ucrainei și Europei pot fi trecute pe plan secund.

Europa încearcă să împiedice o nouă împărțire a sferelor de influență

În contextul pregătirii întâlnirii trilaterale, statele europene încearcă să obțină participarea la următoarea rundă de negocieri privind Ucraina. La discuții urmează să fie invitați reprezentanți ai instituțiilor UE, precum și ai Marii Britanii, Franței, Germaniei, Italiei și Poloniei. Liderii europeni se tem că Washingtonul și Moscova ar putea încerca să decidă viitorul Ucrainei fără participarea directă a statelor a căror securitate depinde nemijlocit de rezultatul războiului.

Volodimir Zelenski insistă, de asemenea, asupra prezenței Europei la masa negocierilor. Jared Kushner, potrivit relatărilor presei americane, recunoaște că un acord cuprinzător nu poate fi încheiat fără europeni. Putin se opune însă participării acestora, solicită retragerea forțelor NATO de la granițele Rusiei și exclude desfășurarea trupelor europene în Ucraina.

Astfel, Moscova încearcă nu doar să influențeze condițiile încheierii războiului, ci și să decidă de una singură cine are dreptul să participe la discuțiile privind securitatea europeană. Acest lucru este deosebit de periculos, deoarece revendicările Rusiei urmăresc, în esență, limitarea capacității statelor europene de a-și apăra propriile interese.

În interiorul Europei nu există încă o poziție comună privind formatul reprezentării. Se discută fie trimiterea unui singur reprezentant cu mandat special, fie participarea unei delegații formate din mai multe state. Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, afirmă că are dreptul de a reprezenta UE în problemele de politică externă și de securitate. În același timp, Emmanuel Macron subliniază că, fără participarea europenilor, nu poate fi asigurat sprijinul pentru Ucraina.

Cancelarul german Friedrich Merz avertizează asupra riscului repetării „momentului Anchorage”, în care interesele europene ar putea rămâne în afara acordurilor esențiale. La rândul său, premierul polonez Donald Tusk se îndoiește că actualul proces diplomatic merită măcar să fie numit negocieri.

Concesiile făcute Moscovei nu vor opri războiul, ci vor apropia următorul conflict

Rusia încearcă să obțină nu doar condiții favorabile pentru încheierea războiului împotriva Ucrainei. Obiectivul său strategic este mult mai amplu: slăbirea alianțelor occidentale, divizarea Europei, limitarea influenței SUA și obligarea statelor vecine să trăiască sub amenințarea permanentă a intervenției rusești.

Tocmai de aceea, orice acord care presupune concesii făcute Moscovei fără renunțarea reală la politica sa agresivă nu elimină amenințarea, ci creează premisele unei noi crize. Kremlinul ar putea folosi avantajele obținute pentru a-și reface potențialul militar, a pregăti noi operațiuni și a exercita presiuni suplimentare asupra statelor pe care le consideră parte a propriei sfere de influență.

Într-o asemenea situație, discuțiile despre dezarmarea nucleară și stabilitatea globală nu trebuie să ascundă problema principală: unul dintre participanții la viitoarea întâlnire continuă războiul în Europa și folosește amenințarea extinderii acestuia ca instrument politic. Dacă Trump și Xi vor accepta să discute despre o nouă ordine mondială în condiții care îi permit lui Putin să păstreze rezultatele agresiunii și să obțină garanții suplimentare pe seama altor state, acest lucru nu va reprezenta un pas spre pace, ci o gravă eroare strategică.

Al Treilea Război Mondial nu este inevitabil. Însă politica concesiilor făcute unui stat care provoacă sistematic escaladarea și încearcă să extindă aria conflictului face ca un asemenea scenariu să devină tot mai realist. Rusia trebuie să suporte consecințele propriei agresiuni, nu să primească posibilitatea de a o transforma într-un instrument pentru redesenarea ordinii mondiale. În caz contrar, întâlnirea celor trei lideri riscă să intre în istorie nu ca început al stabilizării, ci ca o nouă etapă a unei evoluții periculoase către o confruntare globală.

Redu repetițiile despre escaladarea RusieiClarifică legătura dintre întâlnire și UcrainaAtenuează afirmațiile speculative despre intenții